Dintotdeauna, meseria generalilor a constituit-o rãzboiul. În faÞa inamicului, generalii ºi-au pus la bãtaie experienÞa, intuiÞia ºi inteligenÞa, Încercând sã dea adversarului cele mai nimicitoare lovituri ºi sã câºtige laurii câmpului de bãtaie.

În lumea modernã, pe mãsurã ce conflictele s-au rãrit, generalii au trecut la preocupãri mai paºnice. Le-au rãmas gradele, mai mari decât conflictele ºi miza acestora. Suntem o þarã bogatã, inclusiv în generali. Dupã revoluþie, accesul la stelele mari a fost considerat un drept inalienabil al oricãrui purtãtor de uniformã. în raniþa oricãrui colonel (uneori chiar ºi în cea a gradelor mai mici) s-a aflat bastonul de general ºi decretele prezidenþiale n-au mai prididit, încã de a doua zi dupã decembrie, sã înalþe în demnitãþi pe toþi clienþii politici ai noilor puternici ai zilei. înmulþindu-se nefiresc, generalii -fie ei din poliþie, armatã, structuri informative sau alte instituþii paramilitarizate - au început sã aibã nevoie de spaþiu vital. Conflictele au devenit inerente. S-au declanºat. S-au acutizat. Noi strategii de stat major ºi-au fãcut apariþia: "îmi arestezi biºniþarii mei, îi arestez pe ai tãi"; "Nu laºi camioanele mele de þigãri de contrabandã sã treacã, pun mâna pe ale tale". Legea Talionului a cãpãtat o variantã româneascã: "Client pentru client, sponsor pentru sponsor". Nu e de mirare, cã luaþi de valul acestor rãzboaie, generalii uitã care le-ar fi rostul: sã apere þara de duºmani. Ai þarii, nu doar ai intereselor lor.