O logicã elementarã îþi spune cã a discuta despre majorãri de lefuri, chiar ºi de pensii, de acordare de sporuri în preajma agravãrii celei mai mari crize pe care o cunosc generaþiile prezente este ca ºi cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului.
Criza este boala care atinge societatea atunci când existenþa ei cotidianã a încãlcat norme ºi reguli care îi puteau asigura sãnãtatea. Este acum limpede cã multe dintre lucrurile care s-au aglomerat în ultimii ani nu puteau duce spre un alt deznodãmânt. Rãzboaie iscate din nimic, ignorarea celor mai elementare reguli de prudenþã financiarã, competiþia continuã pentru o existenþã mult peste posibilitãþi ºi resurse - sunt doar câteva dintre cauzele care n-ar fi putut evita efectele prezente.
Lumea este bolnavã. Are febrã. Funcþiile sale vitale sunt date peste cap. Diagnosticul, în mare, este pus, dar lipseºte modelul de tratament de urmat. Nimeni nu ºtie cum va reacþiona bolnavul la aplicarea feluritelor "medicamente" care nu au putut fi testate anterior. Este un moment cu adevãrat critic, iar specialiºtii de la cãpãtâiul pacientului dau din colþ în colþ.
În momentul de faþã, pe masa de operaþii din România se aflã bugetul. Cu halate albe pe ei ºi cu mãnuºi de cauciuc în mâinile gata sã taie de undeva ca sã lipeascã altundeva "medicii" de ocazie se dau de ceasul morþi. Punctele lor de vedere diferã radical. Guvernul - cu preºedintele în frunte - ar vrea sã îngheþe salariile. Sindicatele nici nu vor sã audã de aºa ceva. "Curbã de sacrificiu!" - strigã ele ca din gurã de ºarpe. Sã se îngheþe ºi preþurile - ceea ce, evident, este imposibil într-o piaþã liberã. Patronatul e îngrijorat de controalele fiscale care s-au dezlãnþuit asupra firmelor bãnuite de evaziune. Nu conteazã cã statul are sã dea firmelor cel puþin tot atâþia bani cât datoreazã ºi ele - fiscaliºtii sunt gata sã le strângã de gât în loc de curea, pentru a mai scoate ceva bani pentru buget.
Un singur lucru lipseºte din bogata paletã de atitudini pe care o abordeazã participanþii la tratative ºi la dezbateri: bunul simþ! Mãsura! Spiritul de înþelegere a situaþiei în ansamblu. E ca ºi când pe un vas în derivã, care ameninþã din moment în moment sã se scufunde pentru cã ia apã, echipajul se încaierã pentru obþinerea unei raþii mai mari de provizii, în loc sã punã mâna pe pompe ºi sã salveze ambarcaþiunea.
Sunt de acord cã Guvernul e la înghesuialã. Cã are parte nu doar de "greaua moºtenire" lãsatã de libertinul Guvern Tãriceanu ci ºi de lipsa sa de mãsurã în trâmbiþarea promisiunilor electorale. Este aproape firesc ca Boc sã cearã din partea naþiei înþelegere, dar înainte de asta ar fi normal sã dea un exemplu. Suntem sideraþi, în urma dezvãluirilor fãcute în ultimele luni în legãturã cu veniturile exorbitante pe care le obþin managerii ºi ºefii de instituþii de stat, de cheltuielile iresponsabile care se fac în sectorul bugetar. Înainte de a cere poporului sã strângã cureaua, dl Boc ar trebui sã facã el gestul aºteptat al tãierii tuturor acestor canale de risipã, reducând imediat lefurile neruºinate ºi restructurând drastic instituþiile parazitare. Or lui nici prin cap nu-i trece sã facã aºa ceva. Pentru simplul motiv cã în aceste funcþii bine plãtite trebuie sã-ºi punã clientela politicã.
De aici ar fi trebuit sã plece lucrurile ºi n-au plecat. ªi nici nu sunt ºanse sã se miºte prea curând. Iar între timp barca ia apã...