Dezvăluirile făcute de presă, zi de zi asupra afacerilor necurate derulate de persoane cu funcţii importante în administraţie nu fac altceva decât să ridice vălul de pe mormanul de corupţie care domneşte în ţară. Pentru amărâtul care trăieşte cum poate din cei vreo 60-70 de dolari câţi îi revin din PIB, vehicularea unor şpăgi de zeci de mii, sute de mii şi milioane de dolari reprezintă veritabile palme pe obraz. Nu vorbim despre faptul că omul de rând nu are reprezentarea faptică a unor astfel de sume, că nu ştie ce grămadă de bani înseamnă 100.000 de dolari, sau în câte genţi diplomat pot încăpea aceştia. Ci despre faptul că atâţia şi atâţia indivizi care căpuşează statul îşi ocupă scaunele doar pentru a face să prospere propriile afaceri pe seama traficului de influenţă pe care-l fac opt sau mai multe ore pe zi. Funcţionarul - expertul - consilierul căpuşă pare să devină, pe zi ce trece, reprezentativ pentru ROMANIA SRL. Oameni care prosperă pe măsură ce firma pe care o slujesc se prăvăleşte în paragină. În timp ce statului îi este tot mai greu să strângă banii cu care să plătească pensiile sau medicamentele compensate, ei se-ncurcă în cheile de la vilele şi apartamentele achiziţionate cu adevărată furie. Oameni care, teoretic, trăiesc dintr-o leafă de 7-8-9-10 milioane, vin la lucru în jeep-uri de 50.000 de dolari şi vorbesc la cele câteva telefoane mobile pe care le poartă mereu asupra lor, de câte o mie de dolari pe lună. Trăiesc într-un cadru sobru şi modest - birouri şi mochete de pe vremea răposatului - dar când ajung acasă, la vila de pe malul lacului, li se-ngroapă picioarele în mocheta de 10 cm şi se prăbuşesc în fotoliile de piele ale mobilei aduse din Italia. Funcţionarul-căpuşă e punctual, nu întârzie la serviciu decât atunci când are ceva important de aranjat, iar atunci îşi sună şeful şi-i explică despre ce e vorba. Când pleacă în deplasare se jenează să plătească din diurna ponosită primită de la slujbă, şi scoate cu naturaleţe credit-cardul VISA. Dare are noroc, iese la pensie milionar (în dolari). Dacă nu, păţeşte ca Păvălache.