Nu iese foc fără fum - se zice şi, în afacerea cu 'spionarea ziariştilor' de către organul competent al Ministerului Justiţiei, dezminţirile doamnei Monica Macovei au o valoare relativă. Pentru că nu este obligatoriu ca doamna ministru să fi dat o dispoziţie în acest sens. Domnia sa are subalterni suficient de zeloşi şi cu timp la dispoziţie care să se fi gândit că n-ar strica să-i ofere doamnei ministru niscai dovezi ale implicării jurnaliştilor în cine ştie ce afaceri sau relaţii - necurate.
Este o veche şi permanentă obsesie a autorităţilor că orice articol critic sau investigaţie care demască implicări ale Puterii în felurite cazuri au în spate influenţe sau intenţii duşmănoase. Orice jurnalist care scrie în acest fel este bănuit că a intrat în posesia datelor pe care le utilizează printr-o scurgere din interior sau prin vânzări suspecte de documente. Este aproape un stereotip faptul că jurnaliştii sunt judecaţi a fi instrumente ale unor forţe răuvoitoare care n-au altceva în cap decât să lovească în acei slujbaşi ai statului care îşi fac onest datoria, luptându-se cu hidrele corupţiei şi ilegalităţii.
De ce-ar face Monica Macovei şi amploaiaţii săi excepţie de la această regulă?! Şi, cum bine se ştie în mediile serviciilor de informaţii, niciodată nu e rău să ai cât mai multe date - de preferinţă compromiţătoare - despre cei cu care urmează să te confrunţi. N-aş băga deci, mâna în foc pentru SIPA şi pentru oamenii săi, la fel cum nu cred că ar putea fi singurul domeniu în care se umblă cu astfel de subtilităţi - în afara, evident, a serviciilor secrete care au în fişa postului astfel de acţiuni.
Nu vreau însă, să sper că aş putea băga mâna în foc pentru toţi confraţii mei şi să jur că în redactarea articolelor critice sunt guvernaţi doar de deontologie. Sunt, slavă Domnului, suficient de mulţi ziarişti care servesc interese nu dintre cele mai curate şi care îşi drapează presiunile sub haina responsabilităţii civice.
Concluzia logică este că între cele două tabere nu pot fi trase linii de demarcaţie definitive şi că la un număr de funcţionari incorecţi şi cu plăcerea de a scotoci printre rufele murdare corespunde un număr de jurnalişti cu talent în a murdări meseria.