Opinia publicã are memoria scurtã ºi de acest lucru profitã organizatorii de diversiuni de tot felul. Cu fiecare momealã mediaticã aruncatã în arenã valul de emoþionalitate se abate într-o altã direcþie – doritã de unii ºi nedoritã de alþii.
ÃŽn marerie de sechestrare ºi lipsire de libertate existã un precedent- cazul lui don’Costel Iancu, de la Olt are o altã conotaþie. Este cazul Bucurenciu, din urmã cu vreo 10 ani. Atunci, acest domn, om de afaceri cu recunoscute conexiuni în mediul interlop, a fãcut imprudenþa de a lãsa o jumãtate de milion de dolari în portbagajul maºinii sale. Banii au dispãrut, odatã cu maºina ºi, întrucât provenienþa acestora era dubioasã, Bucurenciu s-a ferit sã facã apel la poliþie, preferând sã încerce sã-ºi recupereze paguba pe cont propriu. Cum-necum, a dat de urma hoþilor, i-a sechestrat, i-a torturat într-o vilã de la Breaza, fãrã însã a reuºi sã-ºi recupereze banii.Victimele au reuºit sã evadeze, au fãcut plãngere la poliþie ºi aceasta i-a înhãþat pe participanþii la acþiune, cu excepþia lui Bucurenciu, care – prevenit de amicii sãi din poliþie – ºi-a luat tãlpãºiþa peste graniþã. Cazul s-a judecat, Bucurenciu a fost condamnat la 10 ani puºcãrie, laolaltã cu “comandoul” care efectuase secrestarea, din care fãcea parte ºi Sandu Geamãnu, unul dintre cei implicaþi în furtul maºinii lui Becali.
Privitã prin prisma acestui precedent, soarta lui Becali pare pecetluitã: îl aºteaptã puºcãria! Va fi greu, pentru orice instanþã – în cazul în care armata de avocaþi a latifandiarului nu va descoperi niºte erori de procedurã, ceea ce nu este greu de loc – va fi dificil sã dea o altã soluþie. Va fi chiar dubios.
Ceea ce nu se judecã nici în acest proces, dupã cum nu s-a judecat nici în precedentul, este motivul pentru care pãgubaºii nu au apelat la instituþiile autorizate. ÃŽn cazul lui Bucurenciu se ºtie de ce: era “epoca de aur” a frãþiei de arme dintre hoþii de maºini ºi poliþiºtii rutieri, de nu se mai ºtia cine din ce tabãrã fãcea parte. Iar Bucurenciu, introdus în subiect, ºtia foarte bine aceste lucruri. Cã nu ar mai avea nici o ºansã. ªi, în plus, mai risca sã fie întrebat ce e cu banii, ai cui sunt. Iar el ºtie cã aºa ceva nu se poate divulga.
ªi în cazul lui Gigi Becali a funcþionat acelaºi mecanism. ªtia ºi el foarte bine cã, chiar dacã este el marele Becali, nu are mai multe ºanse decât un simplu cetãþean de a pune în funcþiune mecanismele instituþionale. Odatã cu reclamaþia putea sã dea ºi acatiste pentru maºinã. Practica aceasta l-a obligat, pur ºi simplu, la luarea problemei pe cont propriu. Nu era primul. Au mai fãcut-o ºi alþii, care ºi-au negociat returnarea bunurilor. Gigi Becali a fãcut însã eroarea de a dori sã dea ºi o faþã moralã gestului sãu, prin pedepsirea fãptuitorilor. Adicã ceea ce nu este în stare statul, prin poliþie ºi justiþie, sã facã.
Or asta este ce nu se judecã nici acum: incapacitatea cronicã a acestor instituþii de a-ºi face datoria. ªi pentru asta plãteºte acum Becali.