Iatã o temã care nu poate lipsi de la o sesiune de alegeri. Ea a fost prezentã permanent, funcþionând chiar ºi la primele alegeri, cele din mai 1990, când, în ciuda disproporþiei evidente dintre puterea de atunci ºi opoziþia în formare, învinºii au reclamat furturi ºi manipulãri ale electoratului. Mai puþin virulente au fost acuzele atunci când s-au produs ‘schimbãri’ (1997, 2000), opoziþia câºtigând. Evident cã ar fi fost penibil ca organizatorii alegerilor sã strige ‘sãriþi, hoþii!’ când atu-urile se aflau în mâna lor. Cea mai violentã manifestare de acest gen s-a produs în 2004, între tururile 1 ºi 2 ale prezidenþialelor, când Traian Bãsescu s-a ridicat acuzând direct tentativa de fraudã electronicã ce ar fi urmat sã se producã la numãrãtoarea voturilor. Cum însã rezultatul final i-a dat câºtig de cauzã (într-un mod cam dubios) candidatul ºi-a pus, ca astãzi, în afiºele electorale, mâna la gurã ºi n-a mai suflat o vorbã. A încercat ceva, timid, Nãstase, dar era oricum târziu ºi inutil. Cãrþile fuseserã jucate ºi nu doar la Bucureºti, dupã câte se pare.
Mai mult ca sigur cã respectând scenariul, preventiv, Traian Bãsescu va relansa cu siguranþã tema. O va face în ultima parte a campaniei, pregãtind terenul pentru ca, în caz de eºec (puþin previzibil) sã aibã motive sã cearã remanierea sau anularea scrutinului. Este parte din strategia sa generalã – tema ‘hoþilor’ care nu se dau în lãturi de la nimic pentru a-i închide gura – ºi nu va renunþa la ea nici în ruptul capului. Deºi, dacã este vorba de eventualele fraude, ele sunt mult mai probabil a veni din partea zonei ‘active’ a democraþilor, care au pus la punct în amãnunt supravegherea ºi – implicit – influenþarea alegerilor.
Actuala bãtãlie din stradã ºi din pieþele publice pare sã curgã în favoarea lui Bãsescu. Contribuie la acest sentiment mediatizarea – adesea excsivã – a fiecãrui gest fãcut de acesta, în defavoarea acþiunilor mai temperate ale ‘opoziþiei’. Dacã se fraudeazã acum ceva, este vorba despre imagine, una amplificatã excesiv, în contraponderea celei diminuate de însãºi incapacitatea opozanþilor preºedintelui suspendat de a fi mai convingãtori în demersul lor. Ce nu se prea ia în consideraþie la aceastã orã este tocmai factorul ‘bun simþ’: cum va reacþiona ‘majoritatea tãcutã’, cea care nu participã la mitinguri ºi nu dã gir orbeºte nici uneia dintre pãrþi? |
|
| Accesari:
2799
|
Adauga o opinie