Fostul comisar european pe Justiție, cel care ne-a împuiat capul despre cât era de pricepută prietena sa, doamna Monica Macovei (doamna aceea care dansa pe masă pe la chefuri) a ajuns ministru de Justiție la el acasă, în Italia. Și de acolo face mare caz de infracțiunile pe care le comit românii. Frattini știe foarte bine că românii la care se referă el sunt, de fapt, romi, dar asta nu-l încurcă prea tare.
La vremuri de criză se poartă țapii ispășitori. Și cum Italia trece printr-o perioadă mai grea, ce tactică mai bună decât asta poate să adopte guvernul condus de preacinstitul Berlusconi, decât că românii sunt de vină pentru tot ceea ce merge rău în Italia. Iar dacă nu pentru tot, măcar pentru ce sare mai tare în ochi și irită mai mult: hoțiile, violurile, crimele. Iar aici – să dăm Cezarului ce-i al Cezarului – nimeni nu poate să conteste că suntem buni. Că avem talente native pe care mediul și conjuctura le-au stimulat și le-au perfecționat. Aici, infractorii noștri sunt mai buni decât ai lor. Asta poate să nască și o oarecare invidie, din partea reprezentanților unei țări care a avut, o bună periodă de timp, renumele de cel mai mare exportator de criminalitate organizată.
Primii care au beneficiat de „exporturile” italiene au fost americanii, peste ocean Mafia și Cosa Nostra găsind un teren prielnic de afirmare. Prin anii 1950-60, când Italia o ducea la fel de prost ca România din 1990, milioane de broscari au împânzit Europa, speriindu-i pe nemți, pe elvețieni și pe alți oameni mai așezați, care ajunseseră în faza de a avea nevoie de mână de lucru ieftină pentru treburile pe care ei înșiși nu mai erau dispuși să le facă, cu infracțiunile lor de toate soiurile.
Nu-mi amintesc ca pe atunci vreun guvern să fi cerut ceea ce ne cere nouă acum Frattini: italieni, țineți-vă criminalii acasă! Acest domn ministru pe care, după ideile sale, poți să-l bănuiești de o mare ignoranță, de te întrebi pe ce criterii a ajuns ce-a ajuns, demonstrează că este adeptul unei ideologii și a unor metode fasciste de genul celor care ar trebui aplicate românilor: să le fie tatuat câte un număr de dosar sau de articol de cod penal pe mână, ca la Auschwitz, tuturor celor despre care Frattini crede că se duc în Italia cu gândul să comită crime! Pentru Frattini reținerea sau anularea pașaportului este o măsură firească, ca și îngrădirea dreptului de liberă circulație! „Țineți-vă criminalii acasă!” zice el și probabil că se gândește că România ar trebui să organizeze iute niște lagăre de concentrare în care să-i adune pe toți cei a căror figură nu este plăcută ochilor lui Frattini.
De fapt, problema e alta: nu violurile și crimele românilor - în nici un caz mai numeroase decât cele ale altor categorii de imigranți - îi deranjează acum pe italieni, ci faptul că toți acești români, primiți cu brațele deschise atâta timp cât Italia a avut nevoie de munca lor prost plătită, încep să devină o povară când șomajul dă târcoale și recesiunea se agravează. Asta e problema cea adevărată, despre care nici Frattini și nici Berlusconi nu pomenesc, și nici Boc sau Diaconescu nu au suficient curaj să o spună. Românii au devenit o povară prea mare până și pentru pușcăriile italiene pe al căror ziduri vom vedea în curând mobilizantul apel: Români, cărați-vă acasă! În pușcăriile noastre de maximă siguranță...