Am ezitat dacă să abordez, la rândul meu, chestiunea incidentului generat de confiscarea telefonului unei ziariste mai băgăreţe de către un preşedinte mai nevricos. Cu atât mai mult cu cât dl Băsescu nu era la prima faptă de acest fel. Mai ales de când e preşedinte, conflictele sale, mai mocnite sau mai pe faţă, cu reprezentanţii presei s-au înmulţit exponenţial. Nu este, deci, un secret, că domnia sa nu iubeşte presa. Deşi trebuie să-i fie recunoscător. Aşa, neechidistantă cum e, răscolind indecent adeseori prin vieţile persoanelor publice, ironică şi nedreaptă adeseori, presa rămâne o necesitate a unei societăţi democratice. Şi o condiţie a nederapării spre măsuri sau sisteme autoritare.
Am, la rândul meu, suficient de multe rezerve faţă de comportamentul unor confraţi, care uită adeseori că nici ei nu sunt mai presus de legea pe care o invocă cu aplomb, că nimeni nu le dă dreptul să se transforme în procurori sau executori. Am rezerve şi faţă de maniera lipsită de respect sau de o elementară politeţe în care persoanele publice sunt abordate de către reporteri aflaţi sub presiunea timpului sau a şefilor. Dar asta e meseria, o meserie în care competiţia e tot mai acerbă şi lupta pentru supravieţuire se loveşte frontal cu civilizaţia.
Dintr-un anumit punct de vedere pot să înţeleg reacţia dlui Băsescu: după o campanie obositoare, şi-a permis să se relaxeze, ca omul, ieşind cu nevasta la cumpărături. Şi acolo se pomeneşte iar cu reporterii peste el. Sunt momente când oboseala şi iritarea te blochează şi te împing spre gesturi neaşteptate şi neinspirate. Cel făcut de dl Băsescu este un astfel de gest. În acelaşi timp, însă, nu pot să nu mă întreb dacă la fel ar fi procedat în caz că întâmplarea avea loc înainte de referendum? Atunci, probabil că ar fi lăsat sacoşele jos, ar fi luat-o pe după umeri pe reporteriţă şi ar fi vărsat şi câteva lacrimi spunându-i cum se sacrifică el pentru ţară.
Pentru Traian Băsescu şi pentru alţi politicieni, presa e dracul cu care te faci frate când ai de trecut o punte. După aceea o trimiţi acolo unde îi este locul.
Cât despre ‘furtul’ telefonului, ce să mai vorbim. Gestul pare desprins direct din filmul găştilor din mahalalele de după blocuri, unde putea să pară chiar o faptă şic…