Mare ghinion pe dl Mircea Bãsescu sã aibe un frate preºedinte, din cauza cãruia sã nu poatã sã facã nici o miºcare ºi sã trebuiascã sã fie mereu mai atent ca alþii la orice ar putea constitui un subiect pentru presa de scandal sau pentru adversarii politici.
Pentru fratele prezidenþial, trecerea de la îngheþatã la armament reprezintã o evoluþie calitativã fireascã în lumea afacerilor. ªi cum probabil cã Traian Bãsescu nu se va da peste cap în a-i face cadouri prin care sã suplineascã efectele embargoului de familie, dl Mircea are tot dreptul sã se considere discriminat. Cu atât mai mult cu cât ceea ce încercase dânsul sã facã constituie o reþetã cvasi-generalizatã în România.
Dupã unele estimãri, peste 50% dintre persoanele cu funcþii de decizie în instituþiile statului practicã formula „avantajelor colaterale”. Iar firma în care intrase dl Mircea Bãsescu reprezintã un veritabil model. Deci, dl Cazacu este mare director în Ministerul Economiei, unde se ocupã tocmai de afacerile cu armament. Ca sã nu intre în conflict de interese, dânsul nu-ºi face o firmã proprie, cum se practica în urmã cu câþiva ani. Recurge la un amic cu experienþã, din domeniul privat, împreunã cu care fac o firmã în care o rudã – în cazul de faþã fiica sa – deþine o cotã parte. Cum o astfel de afacere are nevoie de susþinere politicã, este recrutatã ºi o rubedenie a unui politician de top – în cazul de faþã fratele preºedintelui. ªi asta nu în ideea cã dl Mircea s-ar fi dus la dl Traian sã-i spunã: Mãi frate-miu, sunt ºi eu într-o afacere, câºtig un ban, vezi ºi dã undã verde în CSAT contractului cutare! Nici vorbã. Se mizeazã pe faptul cã datã fiind relaþia de rudenie, susþinerea este implicitã ºi nimeni nu se duce la preºedinte sã-l întrebe: dãm drumul la afacerea aia în care e bãgat fratele dv?
Cred cu toatã sinceritatea cã dl preºedinte nu a avut habar de miºcarea pe care o fãcuse fratele. Iar „serviciile”, dacã au prins de veste, s-au jenat sã i-o spunã. N-am idee nici cât succes ar fi putut sã aibe afacerea respectivã. Cert este cã ea l-a prins pe ºeful statului cu pantalonii în vine ºi nu va cântãri uºor în viitoarele sondaje. Revin însã la combinaþia respectivã, care este reprezentativã pentru mediul de afaceri românesc. Peste tot pe unde e rost de pus mâna pe ceva bani publici vom întâlni astfel de „firme”, compuse dupã reþeta: factor de decizie în zona economicã – rubedenie a acestuia – rubedenie de politician. Dacã cineva ar avea tenacitatea ºi preocuparea de a lua la puricat firmele care fac afaceri cu statul, vor avea surpriza sã gãseascã un veritabil record de astfel de asocieri destinate obþinerii de „avantaje colaterale”.
Cât despre retragerea lui Mircea Bãsescu din firma respectivã, aceasta nu rezolovã nimic nici pentru sine ºi nici pentru fratele sãu.