Mare ghinion pe dl Mircea Băsescu să aibe un frate președinte, din cauza căruia să nu poată să facă nici o mișcare și să trebuiască să fie mereu mai atent ca alții la orice ar putea constitui un subiect pentru presa de scandal sau pentru adversarii politici.
Pentru fratele prezidențial, trecerea de la înghețată la armament reprezintă o evoluție calitativă firească în lumea afacerilor. Și cum probabil că Traian Băsescu nu se va da peste cap în a-i face cadouri prin care să suplinească efectele embargoului de familie, dl Mircea are tot dreptul să se considere discriminat. Cu atât mai mult cu cât ceea ce încercase dânsul să facă constituie o rețetă cvasi-generalizată în România.
După unele estimări, peste 50% dintre persoanele cu funcții de decizie în instituțiile statului practică formula „avantajelor colaterale”. Iar firma în care intrase dl Mircea Băsescu reprezintă un veritabil model. Deci, dl Cazacu este mare director în Ministerul Economiei, unde se ocupă tocmai de afacerile cu armament. Ca să nu intre în conflict de interese, dânsul nu-și face o firmă proprie, cum se practica în urmă cu câțiva ani. Recurge la un amic cu experiență, din domeniul privat, împreună cu care fac o firmă în care o rudă – în cazul de față fiica sa – deține o cotă parte. Cum o astfel de afacere are nevoie de susținere politică, este recrutată și o rubedenie a unui politician de top – în cazul de față fratele președintelui. Și asta nu în ideea că dl Mircea s-ar fi dus la dl Traian să-i spună: Măi frate-miu, sunt și eu într-o afacere, câștig un ban, vezi și dă undă verde în CSAT contractului cutare! Nici vorbă. Se mizează pe faptul că dată fiind relația de rudenie, susținerea este implicită și nimeni nu se duce la președinte să-l întrebe: dăm drumul la afacerea aia în care e băgat fratele dv?
Cred cu toată sinceritatea că dl președinte nu a avut habar de mișcarea pe care o făcuse fratele. Iar „serviciile”, dacă au prins de veste, s-au jenat să i-o spună. N-am idee nici cât succes ar fi putut să aibe afacerea respectivă. Cert este că ea l-a prins pe șeful statului cu pantalonii în vine și nu va cântări ușor în viitoarele sondaje. Revin însă la combinația respectivă, care este reprezentativă pentru mediul de afaceri românesc. Peste tot pe unde e rost de pus mâna pe ceva bani publici vom întâlni astfel de „firme”, compuse după rețeta: factor de decizie în zona economică – rubedenie a acestuia – rubedenie de politician. Dacă cineva ar avea tenacitatea și preocuparea de a lua la puricat firmele care fac afaceri cu statul, vor avea surpriza să găsească un veritabil record de astfel de asocieri destinate obținerii de „avantaje colaterale”.
Cât despre retragerea lui Mircea Băsescu din firma respectivă, aceasta nu rezolovă nimic nici pentru sine și nici pentru fratele său.