Din ce în ce mai mult politica româneascã începe sã semene cu fotbalul. Tot cel românesc. Am tot mai des impresia cã asist la un campionat care dureazã patru sezoane, în care cele vreo 7 echipe din prima ligã joacã tot felul de meciuri în care blaturile alterneazã cu rezultatele cinstite din întâlnirile fãrã mizã. Un campionat dominat cap-coadã de o echipã care adunã tot ce poate de la celelalte, în timp ce restul se mulþumesc sã se ciupeascã unele pe altele. Dar, cel mai tare seamãnã politica cu fotbalul în materie de jucãtori. ªi de transferuri. Iatã, de pildã, recentul episod al trecerii lui Duvãz ºi Sassu la PSD. A fost ca la fotbal: Guºã, asemeni unui preºedinte de club, îºi prezintã mulþumit noile achiziþii. Vedetele s-au plâns de condiþiile de la fostul club, de manierele neelegante ale antrenorului Bãsescu, de primele neplãtite de câteva sezoane! La rândul sãu, Bãsescu, i-a acuzat de lipsã de loialitate faþã de club, de joc individualist, de lipsã de maniere. Pentru publicul (tele)spectator chestiunea era limpede: noul club îi plãteºte mai bine. ªi atunci n-ar fi imoral sã stea pe doi lei la o echipã care n-a mai vãzut locuri fruntaºe în clasament de pe vremea când era antrenatã de Roman? Iar Roman, la rândul sãu, este perceput ca un fel de Gicã Hagi pe care Becali-ul de Bãsescu l-a dat jos de la cârma echipei ºi care stã cuminte în aºteptarea unui angajament la vreo echipã mai faimoasã. Ideologii, programe, principii? Ce sunt astea? În fotbal nu fac doi bani. Fotbalul se joacã pe goluri, ori golurile sunt cele care umplu buzunarele. Echipele mici vor capota întotdeauna în faþa celor mari, jucãtori buni se vor transfera întotdeauna de la echipele mici la cele mari, iar spectatorii vor vota, mereu ºi iar mereu, cu câºtigãtorii. Asta în fotbal. În politicã este (ar trebui sã fie?) invers... |