Gazonul de pe 'Lia Manoliu', refãcut de ruda unui 'baron' judeþean nu aratã prea bine. Oricum, nu mai bine decât aratã fotbalul românesc în totalitatea lui. 'Doar o minune mai poate face ca în ziua meciului terenul sã fie propice jocului' spune Puiu Iordãnescu ºi cum el crede puternic în Dumnezeu, am putea spera ca rugile sã-i fie ascultate ºi pânã la meciul cu Croaþia sã nu mai plouã, iar temperatura sã se menþinã constant peste 6 grade, ca sã creascã ºi sã înfloreascã gazonul a cãrui sãmânþã a fost adusã pe bani grei de cãtre dl Opriºan de pe meleaguri cu fotbal mai bun. O minune ar fi necesarã ºi pentru redresarea ºi asanarea climatului din fotbal. Recenta ºedinþã a Federaþiei a arãtat, cum n-ar fi putut-o face nici un geniu al penelului sau al cuvântului, care este nivelul intelectual, moral ºi principial al grupului de persoane care se ocupã de propãºirea acestui sport. A acestui sport care dispare încet-încet, înnecat de ºuvoaiele de propensiuni meschine, de vulgaritate, de competiþie sãlbaticã între diverse grupuri de interese. De la 'descoperirea' sa, dupã 89, ca sursã de venituri pentru întreprinzãtorii pe fazã, din vânzarea de jucãtori, fotbalul românesc parcurge un drum aparent fãrã întoarcere. Tot mai mult campionatul intern devine un pretext pentru achiziþii pe sub mânã ºi pentru talk-show-uri în care marii combinatori se confruntã cu armele care le sunt cel mai la îndemânã: ºantajul ºi înjurãtura. Ultima ºedinþã a Biroului Federal ar putea figura într-o antologie a mitocãniei ºi prostului gust. Poate cã n-ar fi grav dacã ar fi doar atât. Campania susþinutã a marilor moderatori atrage, însã, atenþia forurilor internaþionale, cãrora li se pune pe tavã argumentul cã în România ceva este putred ºi cã aceastã putreziciune nu începe dar nici nu se sfârºeºte cu fotbalul. Sã nu ne mirãm dacã în preliminariile noastre la NATO ºi UE nu vom fi fentaþi, când ne va fi lumea mai dragã, de cãtre fotbal ºi oamenii lui. |