Gazonul de pe 'Lia Manoliu', refăcut de ruda unui 'baron' judeţean nu arată prea bine.  Oricum, nu mai bine decât arată fotbalul românesc în totalitatea lui.  'Doar o minune mai poate face ca în ziua meciului terenul să fie propice jocului' spune Puiu Iordănescu şi cum el crede puternic în Dumnezeu, am putea spera ca rugile să-i fie ascultate şi până la meciul cu Croaţia să nu mai plouă, iar temperatura să se menţină constant peste 6 grade, ca să crească şi să înflorească gazonul a cărui sămânţă a fost adusă pe bani grei de către dl Oprişan de pe meleaguri cu fotbal mai bun. O minune ar fi necesară şi pentru redresarea şi asanarea climatului din fotbal.  Recenta şedinţă a Federaţiei a arătat, cum n-ar fi putut-o face nici un geniu al penelului sau al cuvântului, care este nivelul intelectual, moral şi principial al grupului de persoane care se ocupă de propăşirea acestui sport. A acestui sport care dispare încet-încet, înnecat de şuvoaiele de propensiuni meschine, de vulgaritate, de competiţie sălbatică între diverse grupuri de interese.  De la 'descoperirea' sa, după 89, ca sursă de venituri pentru întreprinzătorii pe fază, din vânzarea de jucători, fotbalul românesc parcurge un drum aparent fără întoarcere.  Tot mai mult campionatul intern devine un pretext pentru achiziţii pe sub mână şi pentru talk-show-uri în care marii combinatori se confruntă cu armele care le sunt cel mai la îndemână: şantajul şi înjurătura.  Ultima şedinţă a Biroului Federal ar putea figura într-o antologie a mitocăniei şi prostului gust. Poate că n-ar fi grav dacă ar fi doar atât.  Campania susţinută a marilor moderatori atrage, însă, atenţia forurilor internaţionale, cărora li se pune pe tavă argumentul că în România ceva este putred şi că această putreziciune nu începe dar nici nu se sfârşeşte cu fotbalul. Să nu ne mirăm dacă în preliminariile noastre la NATO şi UE nu vom fi fentaţi, când ne va fi lumea mai dragă, de către fotbal şi oamenii lui.