Din când în când, în acest colþ de paginã îºi gãsesc locul întâmplãri adevãrate, a cãror forþã generalizatoare nu mai are nevoie nici de concluzii ºi nici de moralã. Mai ales de moralã... îmi povesteºte un reputat fotbalist, internaþional, deþinãtor de titluri ºi de multã experienþã - inclusiv de viaþã - câºtigatã prin stagiile fãcute în þãri cu nivel de viaþã ºi fotbal dezvoltat. ªi-a început cariera - ºi o datã cu ea, privaþiunile pe care le reclamã profesionismul, chiar dacã, la începuturi, nu se numea aºa - de la opt ani ºi pânã la treizeci a jucat, cu disperare aproape. A ºi câºtigat, recunoaºte, bani cât n-ar câºtiga un român obiºnuit în zece vieþi. „Am avut ºansã" - spune, cu fair- play-ul care 1-a caracterizat ºi în teren, ºi-1 caracterizeazã ºi dincolo de acesta. Dupã ce s-a retras (a fãcut-o dupã o maturã chibzuinþã ºi dupã o evaluare foarte realistã a ceea ce ar fi putut sã însemne câþiva ani în plus de joc), s-a gândit sã-ºi investeascã o parte din banii câºtigaþi într-o viaþã (mult prea scurtã) de fotbalist. I s-a ivit ocazia sã cumpere o casã, revendicatã ºi câºtigatã de fostul proprietar - undeva, prin centru. De-a lungul existenþei ei naþionalizate, casa - o fostã casã boiereascã - s-a umplut de chiriaºi pe care ICRAL-uI i-a bãgat prin toate ungherele: nu mai puþin de 12 familii, mai mari sau mai mici. Om cu frica lui Dumnezeu, fotbalistul s-a gândit cã n-are dreptul moral de a-i goni pur ºi simplu, pe motiv cã el e acum proprietarul. A stat de vorbã cu fiecare în parte ºi le-a oferit cam ce-au cerut aceºtia. Alte locuinþe sau bani. Dolari. Oamenii - simpli ºi de bun simþ - nu s-au aruncat. Au primit între cinci ºi zece mii de dolari, dupã cum stãtea fiecare, au mulþumit ºi s-au dus cu Domnul. Mai rãmãsese un garaj în care un meritocrat al fostului regim ºi po- tenþial al celui actual îºi þine niºte cauciucuri ºi bidoane. Fotbalistul îl cunoºtea. ÃŽl .omenise pe când omul vizitase o þarã în care el juca la o echipã mare. „Cât sã-þi dau, dom' ministru, ca sã-mi laºi garajul ºi sã-þi iei cauciucurile?" Ministrul a stat niþel pe gânduri ºi a rãspuns fãrã sã clipeascã: "15 000! De dolari, bineînþeles", a adãugat el, dupã ce se lãsase un moment de liniºte. „Mi-e fricã de Dumnezeu, dar tâmpit nu sunt - a exclamat cu nãduf interlocutorul meu. ªi, întrucât devenisem proprietar ºi chiria trebuia sã mi-o plãteascã acum mie, i-am fãcut ºi eu o ofertã corespunzãtoare: 1 500 de dolari! Pe lunã, bineînþeles!" No comment!