În aceste ultime zile de campanie, cel mai tare se agită liderii micilor partide. Ei s-au înscris în această cursă inegală pentru preşedinţie, doar-doar şi-a trage mai în faţă formaţiunile, spre visul de aur al oricărui politician - intrarea în parlament! Nici ereditatea şi nici probabilităţile nu sunt egale. Fiecare cu ale lui. Cel mai interesat mi se pare a fi cazul PNCŢD-ului care şi-a descoperit aproape post-mortem, liderul potrivit. Anonim politician local, dl Ciuhandu n-a prea avut posibilitatea , pe vremea 'talibanilor' să se exprime şi să arate de ce l-au preferat timişorenii de atâta ori ca primar. Multă lume îl vede acum pentru prima dată şi impresia este una pozitivă. Omul are har, dar nu mai are timp şi şansele de a atinge pragul de 5% sunt practic de nerealizat. Ca, dealtfel, pentru fiecare partid de la UDMR în jos. Spre deosebire de 'sărac dar cinstitul' PNCŢD (de azi!), Partidul Noua Generaţie al lui Gigi Becali are pretenţii mari. În el, oierul - student la filosofie a băgat o grămadă de bani, după ce l-a cumpărat de la Lis. A investit în sedii dar mai ales în oameni! La propriu: şi Dan Pavel şi Paul Ghiţiu şi alţi câţiva oameni onorabili care au acceptat să fie umiliţi pe bani buni. Iar dacă nu vor atinge pragul - şi nu-l vor atinge - îi aşteaptă o dare afară în masă. Posibil chiar cu şuturi în fund, după binecunoscutele maniere elegante ale liderului.Despre partidul dlui Constantinescu ce să mai vorbim: e un partid pe măsura sa. Fostul preşedinte n-a avut niciodată anvergura de care l-au suspectat Ana Blandiana şi civicii care l-au impus în politică. N-o are nici acum. Este şi el în situaţia ca după ce a căzut din prima divizie, să umble cu sărumâna pe la porţile celei de-a treia. Cu Miluţ de mână.Mai este şi dl Roman, poate politician ul român cu cea mai spectaculosă prăbuşire. De la vârful Revoluţiei, când a avut totul la picioare, şi până la mezalianţa cu CDR, care l-a mai făcut o dată ministru, pentru ca apoi să se descotorosească definitiv de el, Petre Roman este un pribeag pe drumul politicii, pe care nu-şi găseşte încă reper şi nici procente. Partidul său va mai trăi vreo lună-două după alegeri, iar apoi va dispare în neantul uitării. Foşgăiala zecimalilor asigură zgomotul de fond pe care se proiectează bubuielile celor mari...