Rezultatele alegerilor de duminică au constituit un duş rece nu doar pentru ţărănişti, lăsaţi în gară de trenul parlamentar, ca nişte săteni fără bilete, nu doar pentru un Petre Roman, devenit din locomotivă, frănarul mărfarului democrat, nu doar pentru Meleşcanu, desfiinţat ca un balon meteo după ce a sondat înălţimi ameninţătoare, nu doar pentru un Isărescu, flăcău luat la oaste cu arcanul şi debarcat la popotă să cureţe cartofi, dar şi pentru cei care s-au considerat, cu mult înainte, câştigătorii acestui nou pariu cu istoria. Nu numai cele doar 38-39 de procente - din cele vreo 50 cu care-i gratulaseră sondajele - ce nu le mai permit luxul de a face singuri un guvern singur, dar - poate mai ales - minima diferenţă dintre scorul liderului sau şi acela al celui ce-l secondează în turul 2. În 1996, dl Iliescu a avut, faţă de Emil Constantinescu, în primul tur, un avans fragil: numai vreo 4 procente. Asta, în condiţiile în care geologul avea, totuşi, în spate, o Convenţie Democratică omogenă şi motivată. Cele 8 procente pe care le are acum, în faţa lui Vadim, înseamnă - în termeni reali - mai puţin. Pentru că Vadim - Omul Partid n-are în spate maşinăria electorală şi banii pe care i-a avut Convenţia. Pentru că Vadim, după ce-a ciugulit, cu mesajul săîu autoritarist, tot ce-a putut de la ceilalţi, pe ultimii metri l-a atacat frontal pe liderul PDSR şi i-a retezat câteva felii de electorat "proprietate personală" - ceea ce Constantinescu n-a reuşit şi n-ar fi reuşit în ruptul capului. Spaima de dificultăţile pe care le-ar fi putut crea în turul 2 un Stolojan sau un Isărescu, i-a făcut pe pedeserişti să coboare garda şi să-l menajeze pe Vadim, în care vedeau o pradă uşoară la finală. Au ignorat, însă, faptul ca transferul de simpatizanţi poate fi mai mare decât îşi închipuiau, pentru simpul fapt că cele doua formaţiuni împărţeau cam acelaşi electorat. Acesta poate fi şi motivul pentru care turul 2 este departe de a fi adjudecat şi pentru care o nefirească mobilizare a electoratului de dreapta, speriat de ascensiunea lui Vadim poate constitui detonatorul unui nou flux de opţiuni dinspre liderul PDSR spre acela al PRM. Din păcate pentru dl Iliescu&Comp, lucrurile nu sunt clare deloc şi o nouă teleofensivă a radicalului Vadim iritat de refuzul unei confruntări directe poate afecta serios şansele de reuşită ale temperatului lider democrat-social. Cu toate riscurile de imagine pe care le prezintă o astfel de decizie.