Aşa cum ne-a avertizat, preşedintele Băsescu şi-a ţinut promisiunea şi ne-a prezentat, 'în direct şi la o oră de maximă audienţă', filmul răpirii şi recuperării jurnaliştilor. Nu ne-a promis şi dezvăluirea secretelor care au însoţit operaţiunea şi s-a ţinut şi aici de cuvânt.Cel mai important lucru care reiese din expunerea întinsă - cu pauze strategice şi suspans - pe parcursul unui film clasic, 90 de minute, mi se pare a fi acela că între răpitori şi ziarişti nu a existat nici o înţelegere. Că nici unul nu a fost complice la acestă înscenare ce putea să aibe un deznodământ tragic. Era cea mai apăsătoare şi mai dureroasă întrebare pe care ne-am pus-o cu toţii şi al cărei răspuns l-am aşteptat cu teamă. Şi mă bucur că este aşa. Dacă este...Cel de-al doilea aspect, ca semnificaţie, este enorma încărcătură de stres care a însoţit această afacere. Deşi nu cred că a dorit să obţină efecte melodramatice, am înţeles ceva ma i bine decât atunci când majoritatea se cam îndoia de buna credinţă sau, mai exact, de corectitudinea atitudinii celulei de criză faţă de mass-media, momentele grele prin care i-a fost dat să treacă preşedintelui - poate cele mai grele de până acum şi chiar de-acum înainte. Şi mă gândesc, ca şi dl Băsescu, cu teamă, la ce i-ar fi fost dat să înfrunte, ca politician şi ca persoană, dacă avionul Hercules ar fi adus acasă nişte sicrie, în locul colegilor noştri ziarişti. Din puţinele amănunte date, am înţeles mai bine toate aceste lucruri care au fost tratate în registre diferite, nu dintre cele mai favorabile lui Băsescu&Comp.Traian Băsescu a mai dezvăluit cu curaj şi faptul că s-a întâlnit de trei ori cu Hayssam la Cotroceni, că a alungat-o pe Simona Marinescu din Bagdad, şi că înlocuirea lui Gioni Popescu la SRI n-a avut nici o legătură cu cazul. Şi-a menţinut, cu încăpăţânare, bunele sentimente faţă de cele trei servicii secrete şi în special pe ntru unul dintre acestea şi n-a ezitat să acuze iresponsabilitatea gazetarilor care s-au angajat cu extremă uşurinţă într-o aventură de acest tip. De aici înainte, speculaţiilor le rămâne tot mai puţin teren. Vom continua, probabil, să mai vorbim o perioadă despre Hayssam şi Munaf, dar toată această afacere merită să rămână undeva în urmă, ca un vis urât despre o realitate mult prea complexă şi interpretabilă, al cărei film ne-a fost povestit, pe îndelete, taman la două săptămâni de la eliberare.Continuarea: peste 50 de ani!