Dacã mai era nevoie de o piatrã în apele ºi aºa destul de tulburi ale fotbalului, cea aruncatã de omniprezentul Gigi Becali a redus transparenþa pânã la zero: cicã ºeful arbitrilor, dl Grigorescu, un pasionat al jocurilor de noroc, ar fi pierdut înr-o searã, la cazinou, vreo 40.000 de dolari. ªi e supãrat pentru cã Becali a refuzat sã-i împrumute, în seara respectivã, alte 10.000, tot de dolari, pentru a încerca sã se refacã! ªi ce dacã? - ar putea spune cineva. De ce Becali poate sã piardã sute de mii de dolari, iar Grigorescu nu pote ºi el sã piardã 40.000? Numai cã Becali îºi câºtigã banii pe care-i pierde, din afaceri private (cu clubul Steaua!) în timp ce Grigorescu este lefegiu ºi ar trebui sã trãiascã din leafa de la federaþie. care nu este de naturã sã justifice punerea deoparte, pentru jocuri de noroc, a unei sume care, pentru orice om care trãieºte dintr-un salariu, pare de domeniul fantasticului. Tot pentru omul simplu, singura explicaþie ar fi cã dl Grigorescu are ºi alte surse de venit. ªi care ar putea fi acestea dacã nu "atenþiile" pe care conducãtori de cluburi, interesaþi sã le meargã echipele cât mai bine, le-ar îndrepta cãtre ºeful tuturor arbitrilor? Atâta timp cât fotbalul rãmâne o afacere, dintre cele mai bãnoase, ºi când un fluier de arbitru poate produce pagube sau beneficii de sute de mii de dolari, situaþia "judecãtorilor" din teren va rãmâne una delicatã. Imparþialitatea ºi corectitudinea vor fi mereu atacate de jocul intereselor ºi, atâta timp cât conºtiinþele vor fi vulnerabile, suspiciunea care planeazã în jurul arbitrilor ºi a arbitrajelor va fi la ordinea zilei. ªi va rãmâne punctul de plecare al corupþiei din fotbal. Dacã vorbim de vânzãri, ele nu sunt posibile peste capul arbitrilor ºi fãrã ºtiinþa lor. Ele nu pot rãmâne o simplã afacere între conducãtorii de cluburi sau între jucãtori. ªi atunci chestia cu dl Grigorescu începe sã se lege. ªi sã explice câte ceva... Album |