Dacă mai era nevoie de o piatră în apele şi aşa destul de tulburi ale fotbalului, cea aruncată de omniprezentul Gigi Becali a redus transparenţa până la zero: cică şeful arbitrilor, dl Grigorescu, un pasionat al jocurilor de noroc, ar fi pierdut înr-o seară, la cazinou, vreo 40.000 de dolari. Şi e supărat pentru că Becali a refuzat să-i împrumute, în seara respectivă, alte 10.000, tot de dolari, pentru a încerca să se refacă! Şi ce dacă? - ar putea spune cineva. De ce Becali poate să piardă sute de mii de dolari, iar Grigorescu nu pote şi el să piardă 40.000? Numai că Becali îşi câştigă banii pe care-i pierde, din afaceri private (cu clubul Steaua!) în timp ce Grigorescu este lefegiu şi ar trebui să trăiască din leafa de la federaţie. care nu este de natură să justifice punerea deoparte, pentru jocuri de noroc, a unei sume care, pentru orice om care trăieşte dintr-un salariu, pare de domeniul fantasticului. Tot pentru omul simplu, singura explicaţie ar fi că dl Grigorescu are şi alte surse de venit. Şi care ar putea fi acestea dacă nu "atenţiile" pe care conducători de cluburi, interesaţi să le meargă echipele cât mai bine, le-ar îndrepta către şeful tuturor arbitrilor? Atâta timp cât fotbalul rămâne o afacere, dintre cele mai bănoase, şi când un fluier de arbitru poate produce pagube sau beneficii de sute de mii de dolari, situaţia "judecătorilor" din teren va rămâne una delicată. Imparţialitatea şi corectitudinea vor fi mereu atacate de jocul intereselor şi, atâta timp cât conştiinţele vor fi vulnerabile, suspiciunea care planează în jurul arbitrilor şi a arbitrajelor va fi la ordinea zilei. Şi va rămâne punctul de plecare al corupţiei din fotbal. Dacă vorbim de vânzări, ele nu sunt posibile peste capul arbitrilor şi fără ştiinţa lor. Ele nu pot rămâne o simplă afacere între conducătorii de cluburi sau între jucători. Şi atunci chestia cu dl Grigorescu începe să se lege. Şi să explice câte ceva... Album