Pe vremea când umoriºtii erau liberi sã critice neajunsurile societãÞii multilateral dezvoltate, tãiºul satirei lor pãtrundea adânc În carnea viciilor frizerilor, taxatorilor de la ITB ºi - bineÎnÞeles - a funcÞionarilor de la ghiºeu care uzau de invariabilul "vino mâine!" pentru a rezolva problemele cetãÞeanului. Vreme de o jumãtate de secol s-a constituit prototipul de funcÞionar public ca fiind o persoanã cu ochelari ºi mânecuÞe, aflatã la un birou sau ghiºeu, care dispune discreÞionar de o ºtampilã pe care se afla imprimatã cheia doleanÞelor. Aceastã transpunere de tipare, de pe funcÞionarul public pe birocratul absurd ºi indolent, lucreazã ºi astãzi În mentalul public. Ea lucreazã asemãnãtor ºi În mentalul celor care reprezintã funcÞia publicã ºi care ºtiu foarte puÞine lucruri despre propria lor condiÞie. Clarificãrile Încercate prin elaborarea unei legi nu sunt depline. Nici nu vor fi prea curând. Este nevoie, În primul rând de o limbã ºi un limbaj comun, care sã defineascã cu precizie noÞiunile ºi aria de cuprindere. Este nevoie ca aceastã categorie sã-ºi consolideze treptele de ierarhie ºi de competenÞã, sã capete acel necesar caracter de castã care produce ºi perpetueazã exemplare demne de Încredere ºi de stimã, conºtiente de propria lor valoare ºi de garanÞiile pe care i le oferã competenÞa. Aºa Încât vom mai discuta, perora ºi disputa pe aceastã temã. Transferul de mentalitate nu se face peste noapte. El se construieºte cu migalã ºi cu dorinÞa de progres.