Deşi n-a avut niciodată o aură de cuceritor deasupra meşei care-i acoperă discret calviţia precoce (în legătură cu care funcţionează suculente anecdote cu conotaţie sexuală), Traian Băsescu ni se dezvăluie pe zi ce trece ca un adept neînfricat al promovării femeii. Nu, însă, în maniera lui Ceauşescu, cel care din raţiuni de confort casnic prefera genul asexuat, cu coc şi îmbrăcăminte cu croială sobră. Ci, într-o manieră de-a dreptul provocatoare. Femeile lui Băsescu reuşesc să atragă atenţia prin decolteuri generoase sau prin fuste economice şi chiar dacă uneori destabilizează mediile în care sunt puse să acţioneze, ele poartă - cu mândrie făclia încrederii neştirbite în geniul politic al marelui lor frate de la Cotroceni.Cel mai mare succes l-a avut preşedintele cu promovante din aripa Pârvulescu-Udrea. Prima a devenit, aproape instantaneu, vedetă naţională când, propusă fiind pentru pretenţiosul scaun de ministru al Integrării Europene, s-a prezentat la audierile de la Comisia Parlamentară într-o ţinută extrem de sexy, care însă n-a reuşit să-i zăpăcească pe membrii acesteia încât să uite să-i pună întrebări elementare. La care distinsa duduie, provenită din pepiniera de cadre a Primăriei, n-a prea ştiut să răspundă. Mare scofală: sunt atâţia miniştri care n-au habar cu ce se ocupă, dar au consilieri destoinici. Decentă, doamnişoara Pârvulescu n-a mai aşteptat răspunsul Comisiei şi s-a retras demn creând prima criză guvernamentală. Cu doamna Udrea este cu totul altceva. Dânsa este incomparabil mai versată, mai realizată (are banii ei, separat de cei ai domnului Cocoş) şi mai dornică să guste din fructele Puterii. Politica pare să fie ambiţia ei supremă, iar dl Băsescu profesorul emerit. Adusă la Cotroceni din aceeaşi pepinieră municipală, doamna cancelar Udrea şi-a luat postul în primire şi a purces la aşezarea vieţii şi activităţii preşedintelui pe făgaşul marii politici. Suflul nou adus de dânsa s-a concretizat printr-o ţinută mândră, etalându-şi fără resentimente darurile naturale şi provocând ochii obosiţi ai funcţionărimii cu culori îndrăzneţe şi senzuale. Doamna Udrea n-are îndoielile metafizice ale domnişoarei Pârvulescu: ce dacă Norvegia n-are preşedinte şi nu e în UE! La urma-urmelor asta e treaba lui Pleşu. Iar dânsa e la Cotroceni ca să înveţe şi să fie învăţată. Dar, mai ales, să se afle, plină de grijă aproape maternă, în preajma noului tătuc al naţiunii, promotorul femeilor şi ocrotitorul feminităţii în politică.