Faptul cã Nicolae Ceauºescu a fost înãlþat pe cea de-a treia poziþie într-un clasament al dictatorilor extravaganþi, alcãtuit de cotidianul briatanic ”The Times”, poate sã ne umple de mândrie. Iatã, am dat lumii, dacã nu alte valori, mãcar un dictator extravagant. Ceauºescu este precedat de liderul de la Phenian, Kim Jong Il ºi de preºedintele filipinez Ferdinand Marcos.
Am, însã, rezerve serioase faþã de extravaganþa lui Ceauºescu. Dacã alte trãsãturi specifice lui Ceauºescu îl plaseazã pe merit într-o astfel de galerie, nu extravaganþa este cea dominantã în cazul sãu. Se ºtiu multe despre Kim Jong Il, despre veleitãþile sale de cineast, despre vânãtoarea sistematicã de fuste, despre ideile sale nãstruºnice. Nu cred însã cã o comparaþie între el ºi Ceauºescu stã în picioare. Dupã cum nici între Ceauºescu ºi Marcos n-ar putea fi gãsite prea multe similitudini. Când ºi-a pãrãsit þara, Marcos avea în bãncile strãine miliarde de dolari, pe care vãduva sa i-a cheltuit cu frenezie .
Când a trecut Ceauºescu dintre cei vii, a lãsat într-un fiºet câteva carnete CEC cu sume modeste pe numele copiilor sãi. Oricât ar pãrea de ciudat azi, Ceauºescu n-a avut o avere personalã. Nici nu avea nevoie. Prin calitatea sa putea dispune de orice ar fi dorit. Dorinþele sale personale au fost totdeauna cumpãtate. Iubea fastul, dar nu pe cel propriu. Considerându-se cel mai iubit, primea onorurile ca pe unele dedicate unui simbol ºi nu unei persoane. Mentalitatea sa de þãran îl fãcea sã procedeze – la nivel macro – precum strãbunii: clãdea o casã mare, dar îºi þinea familia – þara – în bucãtãria de varã, pe mâncare puþinã ºi muncã multã. Extravaganþele lui arhitectonice pãlesc cu timpul ºi nu mai apar atât de hazardate. Nici demolarea Bucureºtiului vechi ( oare Haussmann n-a fost considerat ºi el un criminal când a croit noul Paris?) ºi nici proiectele „megalomanice” (altminteri de un nivel modest) nu par sã-l mai incrimineze astãzi. Mã întreb cum s-ar fi descurcat orice guvern care ar fi tzrebuit sã ia de la zero proiectul metroului, sau al regularizãrii Dâmboviþei ºi nu-mi vin în minte decât scandalurile de corupþie ºi hoþiile care s-ar fi iscat. Cât despre opulenþa traiului lui Ceauºescu, mi-aduc aminte comentariile din prima fazã , în 1990, despre „Palatul” sãu din Primãverii, considerat de jurnaliºtii francezi o modestã casã de mic burghez. Noi nu vedeam atunci decât robinetele de aur (?!) din baie ºi cele câteva zeci de perechi de încãlþãri din garderoba Elenei, pe care le-au luat ca amintire primii „vizitatori” ai palatului.
A fost Ceauºescu dictator, dar nici pe departe unul atât de extravagant, cum cred englezii care l-au purtat cu trãsura regalã prin Londra.
|
| Accesari:
2867
|
Adauga o opinie