Valul de violenþe publice la care s-a dedat mulþimea din Montevideo, vandalizând supermarketurile ºi jefuind rafturile cu alimente începe sã devinã o marcã a Americii de Sud. Strâns legatã de cea argentinianã, economia uruguayanã nu face altceva decât sã reacþioneze la ceea ce s-a întâmplat cu câteva luni în urmã la Buenos Aires. Unda de ºoc este aºteptatã sã se propage mai departe, în Chile, în Paraguay, urmând sã reverbereze ºi pe cea mai mare ºi mai importantã piaþã a Americii Latine: Brazilia. Ce se întâmplã, dar, în aceastã zonã a lumii ale cãrei resurse naturale sunt evaluate a fi printre cele mai importante? Cum se ajunge la paradoxul ca cei mai importanþi producãtori de produse alimentare sã nu mai fie în stare sã asigure hrana de fiecare zi a populaþiei? Cea mai tentantã concluzie ar fi aceea cã în acest imens laborator al Fondului Monetar Internaþional (întreaga Americã de Sud urmeazã prescripþiile forului) se produc reacþii contradictorii care contrazic reþetele niciodatã confirmate ale Marelui Creditor! Dupã scurtul reviriment semnalat la jumãtatea deceniului trecut, când se pãrea cã ministrul economiei, Cavallo, reuºise sã facã minuni, colapsul argentinian a pãrut de neoprit. Reformele economice nu au reuºit sã tragã dupã ele ºi necesarele reforme politice, supragonflarea aparatelor administraþiei de stat n-a putut fi opritã, iar inevitabilul s-a produs. Ajunsã în incapacitate de plãþi, Argentina, se afla în pragul unui faliment în care riscã sã atragã întregul continent. Reþetele-minune ale FMI se dovedesc inadecvate, ºi doar intervenþia directã a Statelor Unite a reuºit sã temporizeze procesul. Dar nu sã-l anihileze. America de Sud e departe. Relaþiile comerciale ale României cu þãrile de pe continent sunt de neluat în seamã ºi n-ar merita sã ne îngrijorãm prea tare. Reþetele FMI sunt, însã, cam aceleaºi... |