Valul de violenţe publice la care s-a dedat mulţimea din Montevideo, vandalizând supermarketurile şi jefuind rafturile cu alimente începe să devină o marcă a Americii de Sud. Strâns legată de cea argentiniană, economia uruguayană nu face altceva decât să reacţioneze la ceea ce s-a întâmplat cu câteva luni în urmă la Buenos Aires. Unda de şoc este aşteptată să se propage mai departe, în Chile, în Paraguay, urmând să reverbereze şi pe cea mai mare şi mai importantă piaţă a Americii Latine: Brazilia. Ce se întâmplă, dar, în această zonă a lumii ale cărei resurse naturale sunt evaluate a fi printre cele mai importante? Cum se ajunge la paradoxul ca cei mai importanţi producători de produse alimentare să nu mai fie în stare să asigure hrana de fiecare zi a populaţiei? Cea mai tentantă concluzie ar fi aceea că în acest imens laborator al Fondului Monetar Internaţional (întreaga Americă de Sud urmează prescripţiile forului) se produc reacţii contradictorii care contrazic reţetele niciodată confirmate ale Marelui Creditor! După scurtul reviriment semnalat la jumătatea deceniului trecut, când se părea că ministrul economiei, Cavallo, reuşise să facă minuni, colapsul argentinian a părut de neoprit. Reformele economice nu au reuşit să tragă după ele şi necesarele reforme politice, supragonflarea aparatelor administraţiei de stat n-a putut fi oprită, iar inevitabilul s-a produs. Ajunsă în incapacitate de plăţi, Argentina, se afla în pragul unui faliment în care riscă să atragă întregul continent. Reţetele-minune ale FMI se dovedesc inadecvate, şi doar intervenţia directă a Statelor Unite a reuşit să temporizeze procesul. Dar nu să-l anihileze. America de Sud e departe. Relaţiile comerciale ale României cu ţările de pe continent sunt de neluat în seamă şi n-ar merita să ne îngrijorăm prea tare. Reţetele FMI sunt, însă, cam aceleaşi...