Ce l-o fi apucat pe Vasile Blaga sã le vorbeascã femeilor democrate de la Costineºti tocmai despre prostituþie, nu ºtim. O fi având dânsul ceva pe suflet. Cert este cã a abordat subiectul plin de compasiune ºi de înþelegere faþã de viaþa tot mai grea a slujitoarelor celei mai vechi profesii din lume, lipsite de asigurãri sociale, de o protecþie oareºcare ºi cu perspectiva ºomajului în faþa concurenþei tot mai acerbe de pe piaþa europeanã.
Desigur cã existã o nuanþã polemicã în aceastã abordare ºi nu putem sã nu ne gândim la faptul cã fostul ministru de Interne pune aceastã situaþie pe seama incapacitãþii actualului guvern, liberalo-maghiar, de a gestiona problemele majore ale actualitãþii. ªi pentru ca tragerea spuzei pe turta proprie sã fie completã, secretarul general al democraþilor a þinut sã reaminteascã faptul cã, el personal, pregãtise deja o lege în acest sens ºi cã numai lãcomia de putere a partenerilor liberali, care i-au aruncat în afara guvernãrii, a fãcut ca România sã aibã astãzi o problemã în plus, un loc de una în minus.
Legalizarea prostituþiei este o temã dragã politicienilor români de toate culorile. Încã în zorii democraþiei s-au fãcut auzite vocile care au pledat în favoarea acestei soluþii, iar demersurile n-au încetat aproape niciodatã. Dincolo de rezervele de ordin moral ale unor categorii de populaþie, legalizarea prostituþiei este un subiect popular ºi cu o mare dozã de acceptare.
Fenomenul trebuie privit cu realism ºi fãrã false pudori, ºi oricât de restrictivã ar fi legislaþia din domeniu, aceasta nu va putea sã împiedice funcþionarea ºi proliferarea fenomenului care se bazeazã pe o regulã fundamentalã a pieþii: cererea ºi oferta. Din motive pe care n-are rost sã le înºirãm aici, cererea ‚sexului liber’ este o realitate în creºtere, pe care o accentueazã condiþia noastrã de þarã cu pretenþii turistice. Sexul românesc e un brand, ºi acest brand face posibilã utilizarea sa atât în scopul reglementãrii situaþiei legale a unei categorii de persoane (statut, protecþie socialã), cât ºi a dreptului statului de a se constitui parte pe cifra de afaceri, care nu este deloc de neglijat. Un buget mereu în suferinþã ar putea avea un beneficiu real de pe urma reglementãrii, fãrã sã mai vorbim de faptul cã toate imponderabilele fenomenului vor putea fi în acest fel controlate ºi stãpânite, altfel decât printr-o represiune formalã ºi ineficientã.
Evident cã trebuie avutã în vedere ºi perspectiva europeanã asupra problemei. Ceea ce nu înseamnã cã nu putem contribui creator la perfecþionarea abordãrii, mãcar printr-un experiment - pilot. Experimentul ‚Blaga’.