'Cel mai bun guvern postrevoluþionar' - a proclamat festiv preºedintele Bãsescu, la finele unui an în care i-au ieºit aproape toate pasienþele, cu excepþia... demisiei guvernului Tãriceanu. Ce sã înþelegi de aici? Cã de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Am avut guvernul pe care ni-l puteam permite. Pentru unul mai bun ar fi fost necesar ºi un Parlament mai bun, ºi un preºedinte mai bun, ºi niºte partide mai bune - ca sã nu mai vorbim de poporul alegãtor, care este cel care este ºi cu care reuºeºte atât de bine sã comunice subliminal cu expresia sa subconºtientã, care este dl Bãsescu. N-a fost cel mai bun guvern. Nici pe departe. ªi nu putea fi, pentru cã a fost alcãtuit în pripã ºi în ideea sã reziste douã-trei luni pânã se coceau condiþiile pentru ca anticipatele sã ofere Alianþei puterea de care avea nevoie. Guvern de strânsurã, cu oameni nepotriviþi la locuri nepotrivite, cu anonimi, incapabili de vreo acþiune notabilã sau cu politicieni harnici la gurã, dar moi la fapte. Un guvern care n-a reuºit sã gestioneze nici una dintre crizele prin care a trecut. Care ºi-a irosit timpul ºi forþele omorând gãini sau distrându-se la mare în timp ce apa lua cu totul localitãþi întregi. Care s-a rãzboit cu directorii de spitale puºi de PSD, în timp ce rujeola face ravagii printre copii. Care a stopat timp de un an lucrãrile la autostrãzile atât de necesare integrãrii, ca sã 'economiseascã' proiectul, luându-l dintr-o parte ºi mutându-l în alta. Care a instaurat haosul în economie prin modificãri perpetue ale unui cod fiscal a cãrui intrare în funcþiune se pierde încã la orizont. Care a avut greaþã sã negocieze cu sindicaliºtii din învãþãmânt (zona în care premierul a descoperit corupþia adevãratã) irosind o lunã din anul ºcolar ºi riscând ca aceasta sã rãmânã irecuperabilã. În rest, numai de bine. Cu aceste mici excepþii, putem fi de acord cu preºedintele cã este cel mai bun guvern. Nu chiar postrevoluþionar, dar al Alianþei cu siguranþã. Mai ales cã nu se poate ºti cum va fi urmãtorul.... |