O anumitã lacunã a Legii electorale face ca În România accesul cãtre ma gistraturi importante, cum ar fi acelea de primar general sau de primar al unor oraºe mari, mijlocii ºi mici, sã fie absolut liber, pentru persoane al cãror comportament ar putea fi Încadrat clinic În tiparele unor afecÞiuni psihologice cu urmãri grave. La fiecare dintre cele trei ediÞii ale alegerilor locale, printre droaia de candidaÞi emanaÞi de cele mai obscure sau dubioase formaÞiuni aºa-zis politice, s-au strecurat unul-doi schizofrenici, mai mulÞi paranoici ºi un numãr nedefinit de handicapaÞi. Ochiurile plasei politice sunt suficient de largi pentru ca printre ele sã se strecoare ºi câte un Branc, de exemplu, persoana ale cãrui nu puÞine gesturi ºi manifestãri ar fi trebuit sã-i punã pe gânduri pe alegãtorii din Arad. Chiar nedepistaÞi clinic, unii candidaÞi se reclamã cãtre patul de spital dintr-o camerã cu gratii prin uºurinÞa patologicã cu care fac promisiuni ºi dau asigurãri cã ei ºi numai ei vor fi În stare sã acopere gropile din asfalt cu icre negre, sã facã sã curgã lapte pe Þevile de apã caldã ºi miere pe cele de apã rece, sã construiascã reactoare nucleare de bloc pentru Încãlzire ºi sã aducã toÞi investitorii disponibili de pe alte meleaguri pe cele mioritice.

Sunt de acord cĂŁ, ĂŽntr-un anume fel, campania electoralĂŁ e Âşi un show, dar cred cĂŁ de cele mai multe ori este vorba despre concurenÞã neloialĂŁ la adresa unor oameni ai muncii oneÂşti, precum cei de la „VacanĂža Mare", „VouĂŁ", „Þociu & Palade" sau chiar unii realizatori de talk-show-uri vesele. Oricum, cred cĂŁ Legea electoralĂŁ ar trebui amendatĂŁ ĂŽntr-un mod foarte categoric, prin introducerea unei prevederi care sĂŁ facĂŁ necesar un examen psihologic ĂŽnaintea lansĂŁrii oricĂŁrei candidaturi. ÂŞtiu, va fi mai puĂžin vesel. Dar parcĂŁ de veselie ne arde nouĂŁ?