Parlamentul a numit o comisie a cărei menire este de a afla ce s-a petrecut în decembrie '89. Nu o comisie care să încerce să afle cum şi de ce s-a produs Revoluţia, ci una care să studieze Evenimentele. Scepticismul parlamentar faţă de momentul cu pricina este cel puţin straniu. Pentru că este evident că nişte simple evenimente n-ar fi putut fi de natură să genereze amplele schimbări datorită cărora dnii Gabrielescu şi Nicolaescu şi distinşii lor colegi sunt astăzi parlamentari democraţi si nu membri ai unui MAN comunist.

Pot exista diferenţe de opinii faţă de interpretarea unor fapte sau acţiuni. Singurul lucru asupra căruia nu pot opera este noţiunea însăşi de Revoluţie: pentru că - indiferent de cine şi cum a declanşat "scânteia" - schimbarea a fost determinată de sutele de mii de eroi anonimi ieşiţi în stradă cu hotărârea de a nu mai suporta perpetuarea unui sistem opresiv şi dezumanizam.
Nu vreau să teoretizez, dar evenimente au fost, poate, cele din '87, în mod sigur nu cele din '89. Doar dacă vom accepta - variantă absurdă şi forţată în opozitionismul ei perpetuu - că nimic nu s-a schimbat în România. Or, tocmai faptul că se poate clama o astfel de opţiune reprezintă cheia şi autenticitatea schimbării. E drept, una incompletă, dar reală şi măcar dătătoare de speranţe.