Parlamentul a numit o comisie a cãrei menire este de a afla ce s-a petrecut În decembrie '89. Nu o comisie care sã Încerce sã afle cum ºi de ce s-a produs RevoluÞia, ci una care sã studieze Evenimentele. Scepticismul parlamentar faÞã de momentul cu pricina este cel puÞin straniu. Pentru cã este evident cã niºte simple evenimente n-ar fi putut fi de naturã sã genereze amplele schimbãri datoritã cãrora dnii Gabrielescu ºi Nicolaescu ºi distinºii lor colegi sunt astãzi parlamentari democraÞi si nu membri ai unui MAN comunist.

Pot exista diferenÞe de opinii faÞã de interpretarea unor fapte sau acÞiuni. Singurul lucru asupra cãruia nu pot opera este noÞiunea Însãºi de RevoluÞie: pentru cã - indiferent de cine ºi cum a declanºat "scânteia" - schimbarea a fost determinatã de sutele de mii de eroi anonimi ieºiÞi În stradã cu hotãrârea de a nu mai suporta perpetuarea unui sistem opresiv ºi dezumanizam.
Nu vreau sã teoretizez, dar evenimente au fost, poate, cele din '87, În mod sigur nu cele din '89. Doar dacã vom accepta - variantã absurdã ºi forÞatã În opozitionismul ei perpetuu - cã nimic nu s-a schimbat În România. Or, tocmai faptul cã se poate clama o astfel de opÞiune reprezintã cheia ºi autenticitatea schimbãrii. E drept, una incompletã, dar realã ºi mãcar dãtãtoare de speranÞe.