Premierul ne-a fluturat pe la nas fanionul prioritãþii absolute a alegerilor europene. În faþa acestui obiectiv, oricare altul pãleºte. Pentru trimiterea la Strasbourg a reprezentanþilor noºtri trebuie sã lãsãm baltã orice - inclusiv suspendarea preºedintelui (acþiune altfel destul de pe gustul premierului) sau referendumul pentru votul uninominal (cu care mai totatã lumea este de acord, singurii cu adevãrat sinceri fiind ungurii, ºtiu ei de ce). La atâta propagandã, poporul începe sã creadã. Aºa cum a crezut cã fãrã Consiliul Europei nu existãm pe hartã; cã fãrã NATO suntem într-un permanent pericol sã ne ia ungurii Ardealul; cã dacã nu intrãm acum în Uniunea Europeanã nu se ºtie dacã vom mai accede vreodatã la grãdina Edenului. Mai toate obiectivele internaþionale din ultima vreme au cãpãtat, în viziunea conducãtorilor noºtri, conotaþii catastrofice: acum sau niciodatã! Acum sau deloc! În realitate lucrurile nu sunt nici pe departe atât de în afara oricãror discuþii. În Consiliul Europei am intrat pentru cã trebuia ºi pentru cã ãsta e rolul Consiliului, sã fie toatã lumea acolo. Sunt ruºii, despre care se zice cã au ceva probleme cu drepturile omului, de ce n-am fi fost noi, care avem probleme decât poate cu prea multele drepturi pe care ºi le arogã unii oameni. Cu NATO ar fi fost o scofalã, dacã intram cu câþiva ani mai devreme, când organizaþia nu devenise încã o anexã a americanilor ºi a coaliþiilor formate ad-hoc. Cât despre Uniunea Europeanã discuþia ar putea continua mult ºi bine pe tema adecvãrii momentului intrãrii: dacã o amânare nu ne-ar fi gãsit mai pregãtiþi pentru a face faþã provocãrilor complexe ale sistemului. Pentru cã este mai mult decât evident cã plãtim un tribut serios inadvertenþelor ºi neglijenþelor ce au însoþit negocierile ºi stabilirea cotelor ºi a responsabilitãþilor care ne revin ºi fac din România un partener vulnerabil, care va plãti destul de scump biletul de acces în clasa întâia a Europei. Cu alegerile pentru parlamentul European lucrurile stau cam la fel. PE este o instituþie democraticã care va asigura, din punct de vedere legislativ, securitatea ºi programul Uniunii. Rolul nostru în aceastã instituþie va fi unul pe mãsura importanþei (micã!) ºi se va împãrþi între diferitele curente politice care o formeazã. Nimeni n-ar trebui sã-ºi închipuie cã de a doua zi dupã ce vom hotãrî cine ne reprezintã, aceºtia vor lucra de zor pentru binele ºi interesul României. Ei vor lucra pentru interesul Europei ºi acesta se va rãsfrânge doar în mãsura în care reuºim ca politicile noastre sã coincidã cu cele continentale. Deci, fie în iunie, fie în octombrie, aceste alegeri nu vor afecta situaþia ºi problemele interne, mai mult decât ar face-o cele douã referendumuri. De aceea, demersul premierului pe aceastã temã rãmâne simplã demagogie populistã, ascunzând doar îngrijorarea principalului partid de la putere faþã de evoluþia în preferinþele publicului votant.