Premierul ne-a fluturat pe la nas fanionul priorității absolute a alegerilor europene. În fața acestui obiectiv, oricare altul pălește. Pentru trimiterea la Strasbourg a reprezentanților noștri trebuie să lăsăm baltă orice - inclusiv suspendarea președintelui (acțiune altfel destul de pe gustul premierului) sau referendumul pentru votul uninominal (cu care mai totată lumea este de acord, singurii cu adevărat sinceri fiind ungurii, știu ei de ce).
La atâta propagandă, poporul începe să creadă. Așa cum a crezut că fără Consiliul Europei nu existăm pe hartă; că fără NATO suntem într-un permanent pericol să ne ia ungurii Ardealul; că dacă nu intrăm acum în Uniunea Europeană nu se știe dacă vom mai accede vreodată la grădina Edenului. Mai toate obiectivele internaționale din ultima vreme au căpătat, în viziunea conducătorilor noștri, conotații catastrofice: acum sau niciodată! Acum sau deloc!
În realitate lucrurile nu sunt nici pe departe atât de în afara oricăror discuții. În Consiliul Europei am intrat pentru că trebuia și pentru că ăsta e rolul Consiliului, să fie toată lumea acolo. Sunt rușii, despre care se zice că au ceva probleme cu drepturile omului, de ce n-am fi fost noi, care avem probleme decât poate cu prea multele drepturi pe care și le arogă unii oameni. Cu NATO ar fi fost o scofală, dacă intram cu câțiva ani mai devreme, când organizația nu devenise încă o anexă a americanilor și a coalițiilor formate ad-hoc. Cât despre Uniunea Europeană discuția ar putea continua mult și bine pe tema adecvării momentului intrării: dacă o amânare nu ne-ar fi găsit mai pregătiți pentru a face față provocărilor complexe ale sistemului. Pentru că este mai mult decât evident că plătim un tribut serios inadvertențelor și neglijențelor ce au însoțit negocierile și stabilirea cotelor și a responsabilităților care ne revin și fac din România un partener vulnerabil, care va plăti destul de scump biletul de acces în clasa întâia a Europei.
Cu alegerile pentru parlamentul European lucrurile stau cam la fel. PE este o instituție democratică care va asigura, din punct de vedere legislativ, securitatea și programul Uniunii. Rolul nostru în această instituție va fi unul pe măsura importanței (mică!) și se va împărți între diferitele curente politice care o formează. Nimeni n-ar trebui să-și închipuie că de a doua zi după ce vom hotărî cine ne reprezintă, aceștia vor lucra de zor pentru binele și interesul României. Ei vor lucra pentru interesul Europei și acesta se va răsfrânge doar în măsura în care reușim ca politicile noastre să coincidă cu cele continentale. Deci, fie în iunie, fie în octombrie, aceste alegeri nu vor afecta situația și problemele interne, mai mult decât ar face-o cele două referendumuri.
De aceea, demersul premierului pe această temă rămâne simplă demagogie populistă, ascunzând doar îngrijorarea principalului partid de la putere față de evoluția în preferințele publicului votant.
|