Parafrazez titlul unui celebru roman al unui scriitor rus (sovietic) pentru a intra mai lesne în temă. Ca și pentru ruși, pentru noi, românii, "automobilul proprietate personală" a fost prima formă de evadare din realitatea comunistă, spre tărâmul unei libertăți imaginare. Libertatea de mișcare, de a scăpa controlului strict al numeroaselor instituții specializate în supravegherea persoanelor. Această libertate a avut limitele ei. Transformându-se în reversul ei, în momentul în care autoritățile au realizat că pot face aici ce nu puteau face în alte cazuri: să dea un număr fiecărei persoane, prin care să o poată identifica și penaliza - oricând. Nu e de mirare că în ultimii ani ai comunismului la noi s-a instalat o veritabilă teroare automobilistică. Începând cu perpetuarea măsurii de circulație restrictivă, alternativă în week-end (cu soț și fără!) și continuând cu raționalizarea carburantului, cu restricțiile de circulație de tot felul, culminând cu absurditatea unor interdicții (să n-ai faruri de Oltcit pe Dacia, de pildă, tentativă rezultată din exasperanta monotonie a peisajului auto), regimul a făcut tot ce a putut pentru a diminua acest periculos sentiment. E vorba despre libertate. Eliberarea de toate aceste restricții a adus cu sine reversul: inundarea țării cu mașini la mâna a doua, ce ne transformă într-un veritabil cimitir al Europei; circulația dezordonată, în disprețul regulamentelor "comuniste", care a condus la o hecatombă de victime pe șosele; stratificarea socială prin opulența mărcilor care nu suportă să le mai stea în cale nimic. Și așa mai departe. Într-o societate care, pe ansamblul ei, n-a depășit nivelul economic care să o apropie de un eșalon automobilistic de calitate (bătrâna Dacie rămâne regina șoselelor
) visul de libertate al românilor s-a mutat spre evenimentul fiecărei toamne: Salonul Auto! Aici, sute de mii de oameni vin să viseze cu ochii deschiși. Să atingă măcar caroseriile strălucitoare ale unor minuni care nu le vor fi niciodată accesibile. Să se creadă, pentru o oră, "feți frumoși" călare pe bidivii marilor mărci. SAB 2001 care se deschide astăzi este un exercițiu. Un exercițiu de eliberare, temporară, de povara unei realități perene. |