lată, vor spune neamicii secretarului general al Guvernului, că marelui moderator i s-a înfundat cu ungurii care l-au pus la colţ, fără menajamente. Este, trebuie să recunoaştem, un moment special în cariera de abil negociator al celor mai dificile situaţii a dlui Hrebenciuc. Misiunea sa budapestană a apărut de la bun început ca fiind extrem de temerară, ea venind nu doar pe un fond tensionat, dar şi pe o serie de inabilităţi, precum declaraţia ministrului justiţiei că UDMR ar putea fi scos în afara legii. Mai vechile aprehensiuni de dincolo de Tisa n-au ezitat să devină inflamabile, declaraţia ministrului fiind catalogată drept punct de vedere oficial al Guvernului de la Bucureşti. La Budapesta, dl Hrebenciuc a fost tratat cu o lipsă de respect puţin obişnuită în cadrul relaţiilor diplomatice ce a culminat cu refuzul primirii lui la niveluri de decizie ale Ungariei - Guvern şi Preşedinţie.

A fost, deci, un eşec. Al lui Viorel Hrebenciuc? Înclin să cred că nu. A fost un eşec pentru care pot fi făcute responsabile ezitările cronice ale guvernului, lipsa de coordonare, de asemenea cronică, a cabinetului, reacţiile întârziate ale partidului de guvernământ. Este vina celor care au crezut că, la Budapesta, Viorel Hrebenciuc va avea de-a face cu simpli sindicalişti şi nu cu specialişti în arta răstălmăcirii şi a "delimitării". Viorel Hrebenciuc nu este decât un posibil ţap ispăşitor pentru erorile - multe şi nu mărunte - ale unei clase politice aflate în criză de concepţie.