L-am întâlnit pentru ultima datã vineri searã, la aniversarea unui prieten comun, pe 'domeniul' de la Corbeanca al lui Þânþãreanu.A sosit ceva mai târziu, împreunã cu soþia. Avea obiºnuitul sãu aer bonom, uºor absent, tipic pentru momentele de ieºire din prizã, al unui om în general activ, aflat în continuã agitaþie.Aºa îl cunoscusem, cu opt ani în urmã, când se hotãrâse sã candideze pentru prima datã la funcþia de primar general al Capitalei. Era pe atunci membru al PSM ºi nu din oportunism, ci din adâncile sale convingeri de om de stânga. Om de stânga, devenit patron ºi businessman de succes, Erbaºu pãrea sã ºtie mai bine ca mulþi dintre contracandidaþii sãi, ce trebuie fãcut pentru ca oraºul sã iasã din stagnare ºi din mizerie. Erbaºu n-avea, însã, charisma altora, era cam bolovãnos în expresie ºi nu într-o relaþie foarte amoroasã cu camera de luat vederi, ceea ce i-a diminuat sensibil ºansele în faþa celor buni de gurã ºi cu experienþã în pozat. ªi-a mai încercat odatã norocul, la aceeaºi loterie, în 2000, dar atunci a picat pe auto-implozia APR-ului. A rãmas consilier vreo doi ani, dupã care s-a retras, hotãrât sã-ºi vadã de afaceri, care se înmulþiserã ºi se amplificaserã considerabil.La întâlnirea de vineri am schimbat câteva vorbe despre ce se întâmplã în jur. Pãrea mai dezamãgit decât în alte dãþi. "Dacã aþi ºti voi, ziariºtii, ce ºtiu eu..." - a spus la un moment dat, renunþând însã sã dezvolte subiectul. N-am bãnuit nici un moment cã omul de lângã mine se aflã într-un asemenea moment de cumpãnã, încât avea sã-ºi ia viaþa în mai puþin de 48 de ore. De ce? Erbaºu duce cu el în mormânt motivele. Pe unele pot sã le bãnuiesc. Între acestea, situaþia stranie a întreprinzãtorului român în tradiþie, nu odatã strivit între nevoia de dezvoltare ºi insuficienþa mijloacelor, într-o economie în care cel care rãmâne cel mai des dator e exact statul, care dupã aceea vine ºi te executã pentru întârzieri. Pentru un om ca Erbaºu, ºi alþii ca el, plata salariilor este un coºmar care se repetã lunar, iar relaþia cu bãncile, o coborâre periodicã în infern. Este, într-un fel, emblematic 'preþul' plãtit pentru vila cu piscinã de la Snagov: saltul final în bazinul fãrã apã, ca un prim pas spre o eternitate mai agreabilã decât tranziþia.