Ceea ce s-a Întâmplat În casa familiei Iovan mi-a readus În minte episodul petrecut În urmã cu peste opt ani cand eu ºi familia mea am fost puºi Într-o situaÞie-limitã care, doar prin voinÞa Celui de Sus nu s-a terminat În mod tragic. A fost Însã o dramã ale cãrei sechele sunt Încã prezente În memoria tuturor celor implicaÞi - cu o excepÞie cunoscutã - oricât de mult ne-am dorit sã ni le ºtergem. Comunã, În ambele cazuri, este intruziunea unui (unor) strãini, prin efracÞie, În plinã noapte, În domiciliile victimelor ºi intenÞia infracÞionalã. Ceea ce le deosebeºte este faptul cã cel care a intrat În casa Iovan nu ºi-a dorit cu tot dinadinsul o confruntare cu gazdele, În timp ce 'musafirii' mei au venit pregãtiÞi pentru orice - inclusiv folosirea puºtii de vânãtoare ºi a cuÞitelor cu care se dotaserã În prealabil ºi pe care le-au ºi folosit. ªi Într-un caz ºi În altul reacÞia victimelor i-au luat prin surprindere pe tâlhari, iar dacã cel din casa Iovan ºi-a gãsit sfârºitul În acÞiune, numai o Întâmplare norocoasã (faptul cã a fost descoperit la timp de poliÞie În ascunziºul În care se retrãsese dupã agresiune) l-a salvat de la un sfârºit asemãnãtor pe unul dintre agresorii mei. Deosebite sunt ºi circumstanÞele legale ale celor douã episoade. Dacã eu, ca victimã, puteam sã fiu tras la rãspundere ºi condamnat, dacã agresorul κi pierdea viaÞa În confruntare - legea având atunci prevederi cel puÞin ciudate - dl Iovan se bucurã, pe merit de prezumÞia de nevinovãÞie afându-se Într-o situaÞie clarã de autoapãrare.
Moartea tânãrului tâlhar mi se pare semnificativã din douã puncte de vedere: primul - ea consfinÞeºte printr-un exemplu concret, dreptul individului de a se apãra cu orice mijloace atunci când viaÞa Îi este În pericol. Al doilea: se dã o greutate concretã principiului inviolabilitãÞii proprietãÞii. ªi Într-un caz ºi În altul este vorba despre principii fundamentale, legate de persoanã ºi proprietate, În afara cãrora adevãrata libertate nu poate fi conceputã. Nu poate fi conceputã pentru cã ea implicã, În mod egal, respectul faÞã de cele douã noÞiuni.
Nu aº vrea sã fiu considerat cinic - iar cine a trecut printr-o astfel de experienÞã va ÎnÞelege cu mai multã limpezime lucrurile - dar cred cã acest episod, cãruia i se vor adãuga, probabil ºi posibil altele, vor fi În mãsurã sã contribuie cu mai multã eficienÞã decât legea, la diminuare fenomenului infracÞional. Or, Între toate faptele de violenÞã, acesta mi se pare cel mai periculos ºi mai neacceptat: atacarea, maltratarea, jefuirea sau uciderea omului În propriul lui cãmin!