Probabil cã manifestarea de solidaritate a liderilor PDSR cu colegul lor Bivolaru, din 1999, când l-au însoþit pânã la uºa Parchetului, va rãmâne unul dintre momentele jenante din istoria partidului. Chiar dacã a pornit de la premisa (eronatã) cã Bivolaru e nevinovat ºi cã toatã povestea în legãtura cu devalizarea BRD era pusã la cale de adversarii politici pentru a compromite formaþiunea cãreia fostul luptãtor îi aparþinea, acþiunea era oricum riscantã, prin girul pe care-l acorda, implicit, personajului aflat în cercetare. Nu intenþionez sã pun reaua voinþã în seama celor care s-au expus, la rândul lor, prin aceastã demonstraþie, dar cred cã un motiv de meditaþie le-ar fi putut oferi însuºi modul în care Bivolaru devenise membru de partid ºi parlamentar: printr-o simplã acþiune comercialã. Cumpãrându-ºi, adicã, fotoliul de parlamentar, printr-o consistentã sponsorizare a campaniei. Fenomenul nu este specific unei singure formaþiuni politice. Prin toate existã un numãr variabil de personaje cu stare, care au recurs la aceastã formulã, ori pentru a obþine imunitate pe perioada mandatului, ori pentru a-ºi impulsiona afacerile prin influenþa dobânditã în aceastã calitate. Bivolaru fãcea parte clar din prima categorie ºi m-aº mira ca cei care i-au negociat candidatura sã nu fi ºtiut de problemele sale cu justiþia ºi despre experimentele ilegale fãcute cu patrimoniul public. Ideea drapãrii infracþiunilor în haina persecuþiei politice nu este nici ea nouã, ºi nici nu constituie o excepþie în abordare. ªi Mureºan ºi Sârbu, foºti miniºtri în guvernul Convenþiei, au acuzat mãsurile oculte ale adversarilor atunci când le-au fost scoase la ivealã matrapazlâcurile. ªi în cazul lor a existat o tentativã de solidarizare, risipitã însã de risipirea formaþiunilor care ar fi trebuit sã-i susþinã, sub impactul dezastruos al scorului electoral. În ceea ce-l priveºte pe Bivolaru, cred însã cã amintirea solidarizãrii începe sã-ºi piardã conturul în faþa deciziei actuale a justiþiei, luatã nu în perioada în care se aflau la putere adversarii politici, ci chiar în aceea giratã de foºtii colegi de marº. Indiferent cât din cei 5 ani de condamnare va executa (tare mi-e teamã cã nici el nu prea poate sã suporte detenþia), important este faptul cã a ajuns unde era logic - ºi logic - sã ajungã.