Odată cu trimiterea în judecată a lui Adrian Năstase pentru luare de mită, concomitent cu continuarea cercetărilor într-un dosar în care este acuzat de dare de mită, România intră într-o etapă cu totul inedită a evoluţiei sale: este demnitarul care a deţinut cea mai înaltă funcţie care intră pe mâna judecătorilor ce urmează a decide – pe baza probelor adunate de Parchet – dacă este vinovat sau nu. Dacă va fi găsit vinovat, cariera politică a celui mai dotat, din multe puncte de vedere, reprezentant al ‚noului val’ post-decembrist se sfârşeşte inevitabil. Dacă, însă, va fi declarat nevinovat, o astfel de decizie ar putea contribui la relansarea sa. Dar asta într-o perioadă de timp ceva mai lungă, pentru că procurorii l-au scos din jocurile care se vor face la congresul din 10 decembrie. Năstase însă nu e singurul a cărui carieră politică e pusă sub semnul întrebării. Problemă asemenătoare are Gigi Becali, cel nemulţumit că nu se află pe primul loc în topul celor mai bogaţi români, datorită ‚uneltirilor’ inamicilor săi. Din biografia curată ca lacrima a latifundiarului continuă să lipsească clarificările legate de celebrul schimb de terenuri cu armata, cel care a stat la baza prosperităţii sale galopante. Procurorii l-au prins cu mâţa – 100 de milioane – în sac (o sacoşă de plastic) când a făcut o sponsorizare către Ministerul Apărării, în semn de recunoştinţă faţă de bunăvoinţa cu care şefii Armatei au făcut mănosul schimb. Concomitent, Becali îşi continuă furibunda campanie electorală – sprijinită constant de câteva televiziuni care nu mai prididesc să-i prezinte, de dimineaţă până seara, faptele de arme. Cea mai recentă: detronarea lui Vanghelie, din fief-ul său tradiţional, Zăbrăuţi. În stilu-i caracteristic, Becali s-a oferit să plătească datoriile la curent ale locuitorilor din zonă. Un gest nobil, dar complet lipsit de eficienţă. Cine va plăti facturile următoare – pentru că zona este complet liberă de orice obligaţii legale. Acolo se trăieşte greu, dar pe veresie şi nimeni nu are de gând, de acum încolo, să devină contribuabil. Iar gratitudinea exprimată de prefectul Mantale, la adresa ‚generosului sponsor’, ridică serioase semne de întrebare faţă de autoritatea reală a autorităţilor. Problema energiei e serioasă. Şi groasă! Dacă preşedintele României şi-a luat inima în dinţi şi merge în bârlogul unuia dintre cei mai îndârjiţi inamici ai ‚axei’, în Libia, înseamnă că nu-i a bună. Că iarna care vine are semne rele. Şi că oricât ar crede preşedintele aşa ceva, analizarea condiţiilor în care s-a privatizat Petrom-ul nu va mai întoarce mortul de la groapă… Şi nici pe cei care se află deja în drum spre cimitir.