Din cele opt moþiuni de cenzurã depuse de Opoziþie împotriva Cabinetelor Boc, doar una a fost încununatã de succes - cea care a adus, logic, la cãderea Guvernului ºi la înlocuirea acestuia cu un alt cabinet, condus tot de Emil Boc.
Actualul premier va rãmâne în istorie pentru incredibila sa rezistenþã: atacat din toate pãrþile de crizã, de Opoziþie, de sindicate ºi patronate, a rãmas pe poziþie cu eroism, înfruntând vicisitudinile vremurilor ºi nemulþumirea generalizatã a populaþiei. Îl þine în funcþie voinþa de fier a preºedintelui Bãsescu, cel care nu a precupeþit nicio ºmecherie legalã pentru a-i asigura suportul parlamentar necesar, inclusiv prin crearea unui partid - satelit, precum ºi neputinþa tot mai vãditã a Opoziþiei, fie ea ºi reunitã printr-o convenþie pre-electoralã, de a face mai mult decât show-uri televizate. Aceastã cea de-a opta moþiune a fost, poate, ºi cea mai lipsitã de ºansã - calculul hârtiei indicând cu suficientã claritate, rezultatul final - ºi îmi este greu sã-mi explic insisteþa ºi mobilizarea de forþe într-un moment în care nu se putea schimba nimic. Nici mãcar ambiþia de a fi ea, Opoziþia, cea care-l dã jos pe premier, atâta timp cât informaþiile de culise vehiculate cu tot mai multã insistenþã indicã faptul cã soarta acestuia este deja hotãrâtã la Cotroceni.
Deja, pentru Boc, ºefia Guvernului nu mai este importantã.
Þinta sa rãmâne ºefia partidului, unica ºansã de a rãmâne "în cãrþi", în caz contrar riscând sã împãrtãºeascã soarta lui Ciorbea, cel care, dupã ce þãrãniºtii înºiºi au reuºit sã-l dea jos a fost trimis la ghiºeul de reclamaþii al PNÞCD-ului. Maurul Boc ºi-a fãcut datoria, asumându-ºi pentru a 11-a oarã o responsabilitate cu consecinþe dure ºi de duratã, dând partidului sãu o lege care-i permite sã-ºi punã la adãpost oamenii în funcþii bine plãtite ºi sigure, protejându-i de eventualele "rãzbunãri" ale unei alte Puteri. Se poate, deci, întoarce la partid, cu binecuvântarea protectoare a lui Bãsescu, pentru a feri formaþiunea de eventualele "tãrdãri" ale lui Blaga, cel transformat peste noapte dintr-un "greu" portocaliu într-un simpatizant secret galben-rozaliu.
Cât despre sindicate, doar de bine: nici nu cred cã era nevoie de un alt Cod al Muncii ca sã dea sentimentul inadecvãrii actualei organigrame sindicale la realitatea din stradã, unde liderii îmbuibaþi nu mai sunt în stare sã menþinã spiritul protestului în oamenii tot mai decepþionaþi de ineficienþa lor. Nici nu e de mirare cã miercuri au fost atât de puþini oameni în faþa Parlamentului ºi cã s-au grãbit atât de tare sã se întoarcã pe la casele lor.
Moþiunea a cãzut, Codul intrã în vigoare - chiar dacã Opoziþia foloseºte ºi ultima armã a contestãrii la Curtea Constituþionalã - iar Boc merge mai departe. La el la partid.