Emil Constantinescu declara zilele trecute că "s-a săturat până peste cap de guvernul Năstase!" Este o caracteristică a fostului președinte de a suporta premierii în doze mici: pe Ciorbea l-a răbdat vreo 16 luni; pe Vasile 9 luni; iar pe Isărescu vreo 11. În cazul lui Năstase se află deja mult peste pragul critic, ceea ce amenință să-i dăuneze. Drept pentru care a inițiat campania "semnează și dai jos guvernul!"Campania nu este originală. Ea a mai fost practicată de un alt politician de rasă, cum a fost Miron Cozma. El și-a pus ortacii să semneze de mai multe ori, dar a reușit să dea jos un singur guvern. Pe cel de-al doilea l-a ratat, și odată cu el și șansa de a da jos, din aceeași lovitură, și un președinte. Pe Emil Constantinescu.Fostul președinte, scârbit de viață politică, a stat vreo doi ani și jumătate în banca lui. N-a vorbit prea mult. A scris însă enorm. Și-a strâns între coperțile a patru terfeloage cântărind vreo 20 de kilograme, experiența dobândită la Cotroceni. A pus acolo, la grămadă, documente pe care le-a luat acasă, deși ar fi trebuit să rămână în Arhiva președinției, scrisori primite de la omologi, aprecieri la adresa sa în calitate de lider zonal, felicitări primite de la admiratori, cereri de la nevoiași și, pe ici pe colo, aprecieri mai mult sau mai puțin veninoase la adresa foștilor colaboratori.După o revenire lipsită de orice relevanță și după tranformarea unei fundații în partid, Emil Constantinescu constată cu surprindere că doar personalitatea sa nu este suficientă pentru a trezi electoratul din amorțire. Și atunci recurge la echipa de zgomote. Partitura aleasă este aceea de a strânge semnături pentru debarcarea guvernului Năstase. Nu că n-ar fi nemulțumiți și că n-ar exista motive pentru care unii să dorească înlăturarea de la putere a actualului guve rn. Mi-e teamă însă că timpul care-i va fi necesar dlui Constantinescu pentru a strânge aceste semnături va depăși considerabil termenul actualului mandat, lucru care nici măcar nu va oferi vreo șansă formațiunii domniei sale de a-i lua locul. Politica e un lucru al dracului de complicat, iar chiulul de la cursuri se plătește... |