Cred cã "jumãtatea de mãsurã" am inventat-o noi, românii, deoarece prea suntem consecvenþi în aplicarea acestui principiu aproape în orice domeniu. Dar, mai ales, în acela al dreptului. Cel mai bun exemplu îl constituie ordonanþa de urgenþã de completare a Legii nr. 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat.
Problema incompatibilitãþii dintre calitatea de parlamentar ºi exercitarea concomitentã a profesiei de avocat este veche ºi a fost evocatã încã de la începuturile vieþii noastre parlamentare. Chestiunea de fond constã în faptul cã "materia primã" a Legislativului o constituie juriºtii. Din capul locului, ei sunt cei mai apþi sã lucreze în acest laborator. Dar tot din capul locului, ei sunt cei mai avantajaþi de faptul cã pot utiliza informaþiile ºi influenþa parlamentare în activitatea lor profesionalã. De-a lungul timpului n-au fost puþini parlamentari-avocaþi care s-au remarcat în cazuri celebre prin scandalosul lor, apãrând cu toate puterile lor profesionale indivizi acuzaþi de veritabile atentate la stabilitatea sistemului economic ºi social al þãrii. Acest lucru a stârnit reacþii ºi în repetate rânduri s-a cerut ca avocaþii sã opteze între profesie ºi politicã, acest amestec rãsfrângându-se pãgubos asupra formaþiunilor politice pe care le reprezintã. Preºedintele Iliescu a recomandat acest lucru în mai multe rânduri, Parlamentul dominat de juriºtii cu interese la barã râzându-i, însã, pur ºi simplu în nas. Sub presiunea opiniei publice, Guvernul a iniþiat o serie de mãsuri care se concretizeazã, iatã, în clasica "jumãtate": potrivit amintitei ordonanþe, avocaþii-parlamentari nu vor mai avea voie sã pledeze "în cazuri privind infracþiuni grave, precum corupþie, droguri sau trafic de persoane! OK. Cum ºi cine va stabili care sunt infracþiunile grave ºi care este gradul lor de gravitate? Cum se va aplica aceastã ordonanþã în cadrul unor persoane, atâta timp cât oricare individ se bucurã de prezumþia de nevinovãþie, iar vinovãþia poate sã o stabileascã doar sentinþa? Ca deobicei, avem de-a face cu un document cu formulãri ambigue ºi plin de inadvertenþe care lasã loc berechet interpretãrilor. Aºa încât nici un parlamentar-avocat nu trebuie sã se teamã cã nu va putea lua banii celor mai mari hoþi sau corupþi, dacã va fi în stare sã-i scoatã basma-curatã în faþa instanþelor impresionate de statutul lor politic. Dovedind, în plus, cã au apãrat, de fapt, oameni nevinovaþi! |