Cred că "jumătatea de măsură" am inventat-o noi, românii, deoarece prea suntem consecvenți în aplicarea acestui principiu aproape în orice domeniu. Dar, mai ales, în acela al dreptului. Cel mai bun exemplu îl constituie ordonanța de urgență de completare a Legii nr. 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat.
Problema incompatibilității dintre calitatea de parlamentar și exercitarea concomitentă a profesiei de avocat este veche și a fost evocată încă de la începuturile vieții noastre parlamentare. Chestiunea de fond constă în faptul că "materia primă" a Legislativului o constituie juriștii. Din capul locului, ei sunt cei mai apți să lucreze în acest laborator. Dar tot din capul locului, ei sunt cei mai avantajați de faptul că pot utiliza informațiile și influența parlamentare în activitatea lor profesională. De-a lungul timpului n-au fost puțini parlamentari-avocați care s-au remarcat în cazuri celebre prin scandalosul lor, apărând cu toate puterile lor profesionale indivizi acuzați de veritabile atentate la stabilitatea sistemului economic și social al țării. Acest lucru a stârnit reacții și în repetate rânduri s-a cerut ca avocații să opteze între profesie și politică, acest amestec răsfrângându-se păgubos asupra formațiunilor politice pe care le reprezintă. Președintele Iliescu a recomandat acest lucru în mai multe rânduri, Parlamentul dominat de juriștii cu interese la bară râzându-i, însă, pur și simplu în nas. Sub presiunea opiniei publice, Guvernul a inițiat o serie de măsuri care se concretizează, iată, în clasica "jumătate": potrivit amintitei ordonanțe, avocații-parlamentari nu vor mai avea voie să pledeze "în cazuri privind infracțiuni grave, precum corupție, droguri sau trafic de persoane! OK. Cum și cine va stabili care sunt infracțiunile grave și care este gradul lor de gravitate? Cum se va aplica această ordonanță în cadrul unor persoane, atâta timp cât oricare individ se bucură de prezumția de nevinovăție, iar vinovăția poate să o stabilească doar sentința? Ca deobicei, avem de-a face cu un document cu formulări ambigue și plin de inadvertențe care lasă loc berechet interpretărilor. Așa încât nici un parlamentar-avocat nu trebuie să se teamă că nu va putea lua banii celor mai mari hoți sau corupți, dacă va fi în stare să-i scoată basma-curată în fața instanțelor impresionate de statutul lor politic. Dovedind, în plus, că au apărat, de fapt, oameni nevinovați! |