Unul dintre obiectivele pe care şi le-a propus candidatul Traian Băsescu, şi anume 'eliberarea presei' de orice servituţi faţă de putere, pentru a se putea manifesta fără piedici, prinde viaţă văzând cu ochii.Mai întâi, preşedintele în exerciţiu a făcut ceea ce şi Ion Iliescu făcea pe la începuturile carierei sale prezidenţiale: a interzis accesul la Cotroceni al unui ziarist - şeful celei mai importante instituţii din mass media - Televiziunea Naţională. Şi nu doar atât: i-a mai făcut şi o urare sinistră (aceea de a-şi continua activitatea într-un borcan cu formol), dispunând şi tăierea sa de la reţeaua de telefonie operativă. Aceste măsuri au părut să vizeze nu atât erori prezente, cât comportamentul instituţiei din timpul în care actualul preşedinte era primar de opoziţie. Plecând de la această premisă, odată ajuns la putere dl Băsescu a demarat o operaţiune pe care se considera îndreptăţit să o facă: schimbarea preşedintelui Televiziunii! Adică înlocuirea 'omului lui Năstase', cu un om de a-l său. Că doar parlamentul avea competenţa să facă aşa ceva, nu mai conta prea tare într-o ţară în care democraţia funcţionează după legi aparte.A doua măsură hotărâtă de eliberare a presei este decizia luată de preşedinte de a goni ziariştii din alaiul prezidenţial în cursul vizitelor peste hotare. Până acum, foştii preşedinţi cărau presa după ei peste tot pe unde se duceau. Nu contează că doar călătoria cu avionul n-o plăteau redacţiile, pârleala fiind scoasă de administraţia prezidenţială şi de ambasade de la hotelurile unde nu găseau locuri decât la preţuri exorbitante sau de la celebrul 'transport intern' cu autobuze, care ajungea să coste de zeci de ori mai mult decât taxiul. De-acum înainte, a decis preşedintele, cine vrea să ştie ce face el şi cum se întâlneşte cu diverşi şefi de stat, n-are decât să-şi cumpere bilet de avion şi să-şi organizeze singur deplasările. În felul acesta, crede pe bună dreptate preşedintele, ziariştii vor fi liberi să scrie ce vor, fără să se mai simtă stresaţi de faptul că ar avea obligaţie.La un singur lucru pare a nu se fi gândit dl Băsescu, angrenat plenar în această campanie de eliberare: că, până la urmă, presa asta ar putea să intre şi ea în grevă şi să nu mai scrie nimic despre dl preşedinte. Nici de bine, nici de rău. Cam ce s-ar întâmpla atunci? Va mai exista bătăiosul preşedinte? Ce rezonanţă vor mai avea măsurile şi acţiunile lui? Cum va mai impresiona domnia sa electoratul? Sau, chiar o întrebare definitorie: ar mai fi devenit, oare preşedinte, dacă presa, aşa aservită cum o vedea domnia sa, l-ar fi ignorat?