Odată cu promovarea sa în funcția de ministru, doamna Udrea a purces cu sârg la promovarea turismului românesc.
Nu știu ce a contat mai mult în motivația acestei numiri și nu doar atât, ci la crearea unui minister special pentru domnia sa: experiența de participant activ la shoppingul internațional sau cunoștințele geo-politice etalate cu atâta farmec în celebra emisiune de televiziune în care, în calitate de sfătuitor principal al președintelui Băsescu, băgase Norvegia în UE, făcând-o și republică?
A fost o gafă, e drept. Oricui i se poate întâmpla. Oameni cu pretenții mai mari, mult mai mari, precum Cioroianu, și-au umplut carierele de gafe. Și, ce e mai important, din gafe se poate învăța. Sunt convins că doamna Udrea nu va uita, cât o trăi, că Norvegia e o monarhie și că nu dorește, deocamdată cel puțin, sa intre în Uniune, ducând-o foarte bine și așa. Spuneam însă că nu am înțeles de ce a primit doamna cadou tocmai Turismul. M-aș fi așteptat să i se dea „Afacerile europene”, sau Justiția, că e jurist de meserie. Acuma însă am înțeles. După cum s-a mediatizat cu prisosință, mai înainte chiar de a se instala la Palatul Victoria, pentru a fi cât mai aproape de dl Boc, doamna ministru a purces la acțiuni concrete. Mai întâi a aflat ce comoară se ascunde sub București și cum ar putea această apă geotermală să modifice destinul urbei, transformându-l într-un mare centru internațional de cură. Am și văzut cu ochii minții puhoaiele de reumatici europeni invadându-ne pentru a-și căuta de sănătate prin Crângași, Giulești sau Ferentari unde se vor înalța mândre centre de tratament.
Aflasem anterior, încă de la nominalizarea domniei sale, ce potențial turistic de excepție au „râurile interioare” ale României. Despre potențialul râurilor exterioare știam deja, dar nu ne imaginăm ce se poate face pe cele interioare. Ori doamna Udrea știe deja.
Ca să nu fie acuzată că nu are ochi pentru țară din cauza Capitalei, doamna ministru a dat o fugă și în Nord, pe la Suceava, pentru a impulsiona sporturile de iarnă. Tunurile de zăpadă au tras zi și noapte salve de nea pentru ca sania în care se îmbarcase mai marea doamnă a turismului să poată să se plimbe în voie pe meleagurile Sucevei și să le arate, străinilor mai ales, ce pierd dacă nu vin acolo. În scurtul răgaz de când e ministru, doamna Udrea n-a ignorat propaganda externă. Cu toate treburile pe care le avea în țară, a dat o fugă la Berlin, la un târg de turism, unde a lăcrimat pe partitura „Ciocârliei” cântate de Zamfir, evocându-i cine știe ce emoții personale. Și nu doar atât: a gustat din țuica și din slana națională, avântându-se și pe ringul de coregrafie unde le-a dat lecții de dans nemților.
Nu cred că vreun alt ministru s-ar putea lăuda, la prima analiză pe care o va face premierul Boc, cu un bilanț atât de consistent de activități și de inițiative. Cu un om, cu o femeie de calibrul doamnei Udrea, turismul românesc amenință să se instaleze în fruntea ramurilor economice producătoare de PIB, dovedind că unde e devotament și simțire competența nu mai contează.
P.S. Un singur concurent are dna Udrea pe palierul său de evoluții populiste: fostul ministru al Agriculturii, Flutur. Și acesta și-a împănat mandatul cu consilieri țărani, cu brazde de iarbă trase personal la coasă, cu juninci pupate festiv în bot, cu nunți și botezuri de partid. Și vedeți unde a ajuns: e ditamai șef de consiliu județean! Așa și doamna Udrea. Cine știe unde poposește după ce promovează definitiv turismul...