ÃŽn plinã pandemie de gripã aviarã, doamna Elena Udrea, soþia dlui Dorin Cocoº ºi cancelar al preºedinþiei României, ºi-a anunþat demisia. Nimic nu va mai fi vreodatã, ca pânã acum, la Cotroceni. Pe lungile culoare nu se va mai auzi þãcãnitul ritmic al tocurilor-cui de la eleganþii pantofi achiziþionaþi în cursul voiajurilor peste hotare, mãsurând trecerea clipelor preºedintelui dlui Bãsescu. Dispãrute pentru totdeauna vor fi petele de culoare roz, fistic, sau oranj ale compleurilor sale defilând prin faþa ochilor pofticioºi de decolteuri generoase ale ambasadorilor din UE, ori despicãturile laterale curajoase, atrãgând ca un magnet atenþia membrilor CSAT. Alte mâini, mai puþin mângâietoare, vor împlânta cuþitul în plicurile cu corespondenþã strict secretã, de la SRI sau SIE, atent pregãtite pentru ca domnul preºedinte sã le citeascã când o avea timp. Altã minte, mai puþin iscoditoare, va întocmi planul detaliat al întâlnirilor întâmplãtoare ºi al deplasãrilor pe axa Bucureºti-Londra-Washington-Seul ale celui mai portocaliu dintre preºedinþi. Peste Cotroceni va pogorî cenuºiul rutinei iliesciene, în care doamnele nu vor mai avea pe cine sã bârfeascã, iar domnii pe cine sã viseze. Singur cuc în turnul sãu de fildeº, înconjurat de puþini prieteni sinceri care i-au mai rãmas (domnii Jack Daniels, John Walker, Regina Ana), preºedintele va medita îndelung la soarta ingratã a celor care vor sã schimbe ceva cu orice preþ ºi se izbesc implacabil de zidul de rea credinþã al presei ticãloºite care face din þânþar-armãsar ºi din consilieri prezidenþiali agenþi de influenþã. Elena Udrea, cea care vreme de nouã luni, atâta cât alte femei se vor fi mulþumit sã aducã pe lume un copil cu viitor incert, ºi-a canalizat toate resursele naturale spre propãºirea unei naþii care nu o meritã. S-a strãduit sã integreze Cotrocenii în sistemul de valori al Primãriei Capitalei, a încercat sã facã din personalul preºedinþiei un instrument performant de relaxare prezidenþialã. Eforturile i-au fost, iatã, zadarnice. Dezamãgitã ºi întristatã i-a adresat în scris preºedintelui un ultim mesaj: ‚Adio, dar rãmân cu tine!’ Dacã nu la Cotroceni, mãcar la Golden Blitz! P.S. Cine ºtie, poate cã mãcar norvegienii vor institui o zi de doliu intelectual, pentru a omagia devotamentul celei care a avut bunele intenþii de a-i bãga în UE ºi de a-i democratiza. |