De 11 ani, discuþiile în jurul caliþãþilor intelectuale ale electoratului luat ca entitate, nu înceteazã. Se ciocnesc cu putere douã teze: prima - pusã în circulaþie de cãtre intelighenþia mereu dezamãgitã - este cã electoratul se comportã ca un copil mic, lipsit de discernãmânt ºi uºor de pãcãlit; cea de-a doua, care aparþine, de regulã, beneficiarilor sufragiului, vehiculeazã ideea unui organism supersensibil, superinteligent, supervigilent, pe care nu-l poate pãcãli nimeni. Evident cã adevãrul este - ca întotdeauna - pe undeva pe la mijloc. În sensul cã electoratul nu este nici ignorant, nici superinteligent! Electoratul are o intuiþie excepþionalã a momentului ºi reacþioneazã ca atare. A fãcut-o în '90, când a realizat caã tranziþie de la dictaturã la democraþie, ce riscã sã treacã printr-un posibil climat de anarhism n-ar putea fi filtratã, sau atenuatã, decât de o personalitate ambivalentã ca Ion Iliescu, comunistul cu faþã umanã în care românii îºi puseserã speranþa secretã cã ar putea fi un fel de Gorbaciov, pe când nu îndrãzneau sã gândeascã la cãderea comunismului. Cam acelaºi lucru s-a întâmplat în '92, când Opoziþia necoaptã, reprezentatã de un Constantinescu firav ºi plin de naivitãþi, nu dãdea semne ca ar putea îndura povara guvernãrii. Electoratul nu s-a pãcãlit nici mãcar în '96, când a cedat ºtafeta unei Opoziþii nici acum pregãtite pentru dificilul exercitiu al Puterii, intuind însã cã PDSR-ul ºi Iliescu sunt la capãtul resurselor ºi cã au nevoie de o primire pe care numai ºcoala Opoziþiei le-o poate oferi. Prin opþiunea "schimbãrii", electoratul însuºi ºi-a oferit ºansa de a se vindeca de iluzia cã unii sunt structural mai buni decât alþii, ºi cã lucrurile trebuie luate aºa cum sunt. Nici mãacar rezultatul de duminicã nu indicã altceva decât faptul cã acelaºi electorat trimite un semnal clar spre clasa politicã: vrem altceva! Dacã nu de azi, de mâine! Adicã din 2004. Votul din primul tur pentru Iliescu se vrea un indiciu al dorului de reintoarcere la o anume normalitate, cea dinainte de '96, înþeleasã acum ca nu atât de rea cum pãruse. În schimb votul masiv pentru Vadim reprezintã aspiraþia spre o schimbare categoricã de registru. Electoratul tãnãr, dominant în opþiunea pentru liderul PRM, transmite în acest fel semnalul cã în 2004 partidele vor trebui sã vinã cu o altã ofertã, cu alte figuri ºi cu o altã înþelegere a realitãþii. Vã recomand sã reciþi în ziarul din 29 august comentariul "Alegeri la indigo". |
|
| Accesari:
2424
|
Adauga o opinie