Nu de puþine ori, pânã în prezent, analiºtii (cei mai mulþi, autoproclamaþi), au lansat teza incapacitãþii electoratului care se prezintã la vot de a decela între demagogie ºi competenþã, lãsându-se înºelat de promisiunile fãrã acoperire, în timp ce unica salvare ar fi putut sã provinã de la eºaloanele dezamãgite sau dezinteresate, care renunþã sã-ºi exercite dreptul democratic de a decide cine sã reprezinte interesele întregii naþii.
Dacã te uiþi, însã, în urmã, cu puþinã atenþie, observi cã electoratul nu s-a prea înºelat. Cã a fost înºelat – e altã chestiune. Reacþia sa a fost însã, de fiecare datã, promptã ºi la obiect. ÃŽn 1990 s-a votat masiv în favoarea entitãþii care pãrea sã reprezinte în mai mare mãsurã speranþele unei Românii care se eliberaserã de dictaturã prin propriile sale forþe. De aici ºi neîncrederea în democraþia de import sau în curentele istorice reînnodate dupã o jumãtate de secol cu argumente expirate.
În 1992, majoritatea a ales între cele douã aripi ale FSN-ului, optând pentru elementele care-i conferea o anumitã stabilitate ºi un coeficient de încredere mai mare, tandemul Iliescu-Roman rupându-se în favoarea primului. România nu s-a considerat, atunci, aptã sã facã faþã unei reforme în ritm alert, preferând mai întâi o aºezare mai sigurã în noile tipare.
În 1996, elementul predominant l-a constituit dorinþa de schimbare ºi speranþa cã cei care nu mai fuseserã la Putere ar fi mai apþi sã aducã un suflu nou în cursa de prinderea din urmã a Europei. Cã încrederea n-a fost investitã în cine trebuie s-a vãzut curând ºi a fost elementul predominant care a readus la Putere, fãrã prea multe eforturi din partea acestora, pe social-democraþi, în 2000.
Chiar dacã prin performanþa economicã guvernul Nãstase a respectat contractul electoral, aroganþa ºi constituirea grupãrilor de interese, corupþia la nivel înalt au fãcut ca electoratul sã tragã un semnal de alarmã, lãsând voturile împãrþite între tabere ºi acceptând ca balanþa sã fie înclinatã de cel mandatat în ultimul moment cu calitatea de preºedinte.
Nimeni nu s-a îndoit cã, în urma votului de ieri, Puterea Liberalã nu va mai avea ºansa sã-ºi continue, discreþionar, politica de gaºcã ºi cãlcarea în picioare a interesului naþional. Dar cine crede cã votul este un mandat în alb dat foºtilor parteneri ai liberalilor se înºalã: contribuþia democraþilor la dezastrul guvernãrii a fost importantã, chiar dacã, efectiv, ea a ocupat doar jumãtate din mandat.
Votul de duminicã lasã la latitudinea forþelor politice sã gãseascã acea formulã de echilibru care sã scoatã þara din marasmul crizei în care se afundã. Este ultima ºansã a celor care vor forma noua Putere!
|
| Accesari:
3249
|
Adauga o opinie