Radiațiile produse de criza economică se propagă periculos asupra protagoniștilor grădinii politice. Un recent sondaj ne arată că majoritatea – și în special cei aflați la putere – pierd procente de încredere publică. Unii – catastrofal, precum Emil Boc, alții – cu relativă moderație – în cazul lui Băsescu și Geoană. Acest efect poate avea darul să-și propage unda de șoc nu doar la alegerile europarlamentare – unde respectivii funcționează pe post de „locomotive”, dar mai ales la următoarele prezidențiale, la care îmbracă „cămașa calvarului”.
Perspectiva aceasta este cu atât mai probabilă cu cât nimic nu ne îndreptățește să credem într-o redresare rapidă – cu atât mai puțin măsurile deja luate, sau în curs de a fi aplicate, ale Guvernului Boc. Ba, se poate spune, acestea vor adânci gravitatea crizei, atâta timp cât guvernanții nu se pot desprinde de abordarea formală, pur contabilă a fenomenului, prin înmulțirea soluțiilor restrictive, în locul celor de stimulare. Aproape firesc, această incapacitate a „guvernului de criză” de a combate criza se va răsfrânge direct asupra celor care o cauționează: Băsescu și Geoană, considerați până acum principalii candidați la un (nou) termen în Cotroceni.
Singurul care prosperă sub efectul acestor raze „gamma” este Crin Antonescu. Proaspătul președinte liberal a crescut într-o lună cât Feți-Frumoșii din povești într-un an: 10 procente. El se înscrie astfel în plutonul fruntaș, alături de cei doi alergători deja obosiți. Și are șanse să crească în continuare. De ce? Se întâmplă – din nou – un fenomen paradoxal. Deși Crin Antonescu este președintele partidului care a guvernat catastrofal patru ani, pregătind practic țara pentru a încasa frontal efectele crizei, el nu este identificat de public ca atare. Principalul vinovat - Călin Popescu Tăriceanu – a fost înlăturat la Congres și Antonescu apare în postura celui care reprezintă o cu totul altă entitate, scuturată de balastul lăcomiei și nepriceperii. Ceva similar s-a mai întâmplat în 1996, când Ciorbea a candidat la primăria Capitalei din postura de opozant al lui Halaicu, deși ambii reprezentau aceeași Convenție Democratică!
Evident că sunt și alte motive pentru care Crin Antonescu se bucură de încredere, și în primul rând personalitatea sa de politician care nu s-a „mânjit” în frecventarea „grupurilor de interese” și nu a făcut parte din camarila lui Tăriceanu. Discursul său sincer și opțiunile exprimate cu claritate pot constitui atu-uri serioase în competiția care urmează și al cărei rezultat începe să fie tot mai deschis.