Radiaþiile produse de criza economicã se propagã periculos asupra protagoniºtilor grãdinii politice. Un recent sondaj ne aratã cã majoritatea – ºi în special cei aflaþi la putere – pierd procente de încredere publicã. Unii – catastrofal, precum Emil Boc, alþii – cu relativã moderaþie – în cazul lui Bãsescu ºi Geoanã. Acest efect poate avea darul sã-ºi propage unda de ºoc nu doar la alegerile europarlamentare – unde respectivii funcþioneazã pe post de „locomotive”, dar mai ales la urmãtoarele prezidenþiale, la care îmbracã „cãmaºa calvarului”.
Perspectiva aceasta este cu atât mai probabilã cu cât nimic nu ne îndreptãþeºte sã credem într-o redresare rapidã – cu atât mai puþin mãsurile deja luate, sau în curs de a fi aplicate, ale Guvernului Boc. Ba, se poate spune, acestea vor adânci gravitatea crizei, atâta timp cât guvernanþii nu se pot desprinde de abordarea formalã, pur contabilã a fenomenului, prin înmulþirea soluþiilor restrictive, în locul celor de stimulare. Aproape firesc, aceastã incapacitate a „guvernului de crizã” de a combate criza se va rãsfrânge direct asupra celor care o cauþioneazã: Bãsescu ºi Geoanã, consideraþi pânã acum principalii candidaþi la un (nou) termen în Cotroceni.
Singurul care prosperã sub efectul acestor raze „gamma” este Crin Antonescu. Proaspãtul preºedinte liberal a crescut într-o lunã cât Feþi-Frumoºii din poveºti într-un an: 10 procente. El se înscrie astfel în plutonul fruntaº, alãturi de cei doi alergãtori deja obosiþi. ªi are ºanse sã creascã în continuare. De ce? Se întâmplã – din nou – un fenomen paradoxal. Deºi Crin Antonescu este preºedintele partidului care a guvernat catastrofal patru ani, pregãtind practic þara pentru a încasa frontal efectele crizei, el nu este identificat de public ca atare. Principalul vinovat - Cãlin Popescu Tãriceanu – a fost înlãturat la Congres ºi Antonescu apare în postura celui care reprezintã o cu totul altã entitate, scuturatã de balastul lãcomiei ºi nepriceperii. Ceva similar s-a mai întâmplat în 1996, când Ciorbea a candidat la primãria Capitalei din postura de opozant al lui Halaicu, deºi ambii reprezentau aceeaºi Convenþie Democraticã!
Evident cã sunt ºi alte motive pentru care Crin Antonescu se bucurã de încredere, ºi în primul rând personalitatea sa de politician care nu s-a „mânjit” în frecventarea „grupurilor de interese” ºi nu a fãcut parte din camarila lui Tãriceanu. Discursul sãu sincer ºi opþiunile exprimate cu claritate pot constitui atu-uri serioase în competiþia care urmeazã ºi al cãrei rezultat începe sã fie tot mai deschis.