Cine cârteşte cum că sondajele pot influenţa decizia la urne a alegătorilor nu este cu totul lipsit de argumente. Bineînţeles că surprinderea opţiunilor dintr-un anumit moment prin mijloace statistice are valoarea şi semnificaţiile ei şi permite recurgerea la soluţii de modificare în sensul dorit. De exemplu, o formaţiune care riscă să nu îndeplinească baremul de intrare în parlament, în loc să se legene în hamacul iluziilor, poate purcede la treabă prin găsirea celor mai potrivite mijloace de a-i atrage pe nehotărâţi spre cabinele de vot. Există, însă, şi un alt tip de reacţie, necontrolabilă şi cu efect de bumerang. Să luţm, de exemplu, cazul PDSR-ului, care avansează cu paşi mari spre o victorie la scor în scrutinul legislativ - cel puţin aţa indică cele mai serioase sondaje produse în ultima perioadă. Că PDSR-ul n-a facut nimic concret pentru a obţine acest succes, e altă poveste. Au lucrat cu spor pentru el adversarii politici, veniţi la putere în '96, transformaţi în cei mai eficienţi agenţi electorali ai lui Iliescu&Comp. Populaţia, trădată în speranţa sa de schimbare şi lipsită de alternative viabile se întoarce cu resemnare spre "mai-puţin-răul" pedeserist. Aşadar, formaţiunea d-lui Adrian Năstase - căci el este pe cale de a deveni omul politic "numărul unu" - este privită ca un virtual câştigător. Atât de virtual, încât există riscul - suficient de mare - ca un număr destul de important de suporteri să nu se mai obosească să meargă la vot. Şi atunci, în loc de un visat 50%, PDSR-ul s-ar putea să aibe doar un 30-35% care să-l oblige să se facă frate şi cu dracul (ceea ce în viziunea sa este PD-ul!) ca să poată guverna, aflându-se sub presiunea şantajului profesionist al oamenilor d-lui Roman, decât să rămână iarăşi fără aliaţi, ca în '96. În acelaşi timp, alarma din tabăra CDR 2000 s-ar putea să scoată la urne mai mulţi pro-ţărănişti decât estimează sondajele, şi din victimă sigură, coaliţia condusă încă de dl Diaconescu, să redevină un partener serios pentru feluritele alianţe ce se vor pune la cale.