Cine cârteºte cum cã sondajele pot influenþa decizia la urne a alegãtorilor nu este cu totul lipsit de argumente. Bineînþeles cã surprinderea opþiunilor dintr-un anumit moment prin mijloace statistice are valoarea ºi semnificaþiile ei ºi permite recurgerea la soluþii de modificare în sensul dorit. De exemplu, o formaþiune care riscã sã nu îndeplineascã baremul de intrare în parlament, în loc sã se legene în hamacul iluziilor, poate purcede la treabã prin gãsirea celor mai potrivite mijloace de a-i atrage pe nehotãrâþi spre cabinele de vot. Existã, însã, ºi un alt tip de reacþie, necontrolabilã ºi cu efect de bumerang. Sã luþm, de exemplu, cazul PDSR-ului, care avanseazã cu paºi mari spre o victorie la scor în scrutinul legislativ - cel puþin aþa indicã cele mai serioase sondaje produse în ultima perioadã. Cã PDSR-ul n-a facut nimic concret pentru a obþine acest succes, e altã poveste. Au lucrat cu spor pentru el adversarii politici, veniþi la putere în '96, transformaþi în cei mai eficienþi agenþi electorali ai lui Iliescu&Comp. Populaþia, trãdatã în speranþa sa de schimbare ºi lipsitã de alternative viabile se întoarce cu resemnare spre "mai-puþin-rãul" pedeserist. Aºadar, formaþiunea d-lui Adrian Nãstase - cãci el este pe cale de a deveni omul politic "numãrul unu" - este privitã ca un virtual câºtigãtor. Atât de virtual, încât existã riscul - suficient de mare - ca un numãr destul de important de suporteri sã nu se mai oboseascã sã meargã la vot. ªi atunci, în loc de un visat 50%, PDSR-ul s-ar putea sã aibe doar un 30-35% care sã-l oblige sã se facã frate ºi cu dracul (ceea ce în viziunea sa este PD-ul!) ca sã poatã guverna, aflându-se sub presiunea ºantajului profesionist al oamenilor d-lui Roman, decât sã rãmânã iarãºi fãrã aliaþi, ca în '96. În acelaºi timp, alarma din tabãra CDR 2000 s-ar putea sã scoatã la urne mai mulþi pro-þãrãniºti decât estimeazã sondajele, ºi din victimã sigurã, coaliþia condusã încã de dl Diaconescu, sã redevinã un partener serios pentru feluritele alianþe ce se vor pune la cale. |