Dacã sistemul de vot uninominal are, la ceastã orã, când nu i se cunosc cu exactitate efectele ºi implicaþiile, o valoare, aceasta constã în faptul cã nimeni, nici unul dintre candidaþi, nu ai locul asigurat. Lista avea aceastã – calitate- sã-i zicem: se ºtia clar cã primele locuri merg la sigur, dacã partidul deþinea o forþã de minim 5 la sutã. Soarta parlamemtarilor stãtea, de cele mai multe ori, în pixul preºedintelui de partid, care aviza listele. Cine trebuia asigurat sau protejat, se gãsea în poziþiile eligibile. La limitã erau postaþi cei cãrora trebuia sã li se ofere speranþa dar nu li se putea garanta locul.
Cu uninominalul se schimbã situaþia. Oricât de convingãtoare ar fi sondajele preelectorale, candidatul nu poate fi sigur pe victorie decât dacã obþine 50 la sutã din voturile dintr-un colegiu, lucru care se va întâmpla în destul de puþine cazuri, datã fiind valoarea (procentualã) apropiatã a celor trei partide principale. Dacã aparþine unui partid din seria a doua valoricã, chiar dacã obþine un astfel de procent, candidatul trebuie sã aºtepte rezultatul final, pentru a se ºti mai întâi dacã partidul sãu a reuºit sã sarã pârleazul baremului electoral. Este, dacã vreþi, cazul lui Becali, care, teoretic, ar avea la dispoziþie majoritatea voturilor zãbrãuþenilor cãrora le-a plãtit factura de curent electric (deºi un sondaj intern al PSD-ului indicã faptul cã este surclasat de debutanta nepoatã a lui Mizil!), dar care este legat de scorul general al PNG-ului, pe care aceleaºi sondaje îl plaseazã abia în jurul valorii de 3 la sutã. ªansele lui Becali de a accede în Parlament ar fi fost mai mari dacã ar fi candidat independent, dar în acest caz ºi-ar fi lipsit partidul de aportul tracþiunii sale în calitate de locomotivã – Maybach. ÃŽntr-un asemenea context ar putea eºua chiar lideri ai partidelor din prima serie valoricã, dacã maºinãria de partid n-ar fi acþionat cu precãdere în colegii precum Ciofliceni ºi Dãbuleni. Concurenþa este însã suficient de acerbã, pentru cã politicienii versaþi ºi cunoscuþi, precum Talpeº, Cristian Diaconescu sau Rãzvan Theodorescu sã aºtepte cu emoþie numãrãtoarea voturilor ºi calculele complicate de redistribuire a voturilor. Cele mai serioase mãsuri de prevedere ºi le-au luat cei de la UDMR: pentru prima datã, în istoria scrutinurilor de dupã 1989, ei ºi-au nominalizat candidaþi în absolut toate colegiile, chiar ºi în cele care n-ar putea aduna decât câteva voturi, care însã s-ar putea sã atârne decisiv la numãrãtoarea finalã. Lucru pe care „omologii” din PRM n-au fost în stare sã-l facã, apropriindu-ºi ºi mai mult riscul rãmânerii pe dinafarã.
Un alt efect „pervers” al uninominalului va fi ºi ceea ce se întâmplã în cazul indisponibilizãrii unui candidat sau al unuia devenit parlamentar, prin deces, arestare sau alte accidente. Candidatul nu mai poate fi înlocuit, ºi partidul respectiv pierde voturile pe care le-ar fi luat acesta. Parlamentarul, de asemenea, nu poate fi înlocuit – cum se întâmpla la liste, unde postul revenea, automat, urmãtorului clasat. Acum se vor organiza alegeri parþiale, în colegiul respectiv ºi în Parlament poate intra reprezentantul altui partid, lucru care poate influenþa direct echilibrul dintre eventualele coaliþii.
ªi, în fine, un alt aspect: duminicã seara, exit-poll-urile nu vor risipi decât parþial incertitudinile. Se va ºti, cu aproximaþia de rigoare, care va fi scorul general al partidelor ºi care sunt candidaþii care au obþinut peste 50 la sutã. Componenþa viitorului Parlament o vom afla însã abia în zilele urmãtoare.
|
| Accesari:
2958
|
Adauga o opinie