În timp ce la Bucureºti Sfântul Pãrinte de la Roma ºi Înalt Preafericitul de la Bucureºti (acesta din urmã, al doilea - ca importanþã a turmei -pãstor de suflete din zona ortodoxiei) înalþã spre cer rugi pentru instaurarea pãcii în mult prea încercaþii Balcani, deasupra Iugoslaviei continuã sã cadã bombe, iar din Kosovo continuã sã se târascã cohortele de refugiaþi. Aceastã apropiere semnificativã dintre cele douã rituri fundamentale ale crestinitãþii se produce la aproape un mileniu de la schismã ºi este în primul rând meritul Papei de a fi gãsit cele mai potrivite unelte pentru a face posibile apropierea ºi dialogul. Dincolo de tot ceea ce a despãrþit cele douã biserici, rãmâne umanismul fundamental al doctrinei creºtine - apropiere faþã de om ºi faþã de problemele lui - ºi cred cã patriarhul Teoctist a înþeles mai bine decât ceilalþi înalþi prelaþi acest lucru. N-am nici o îndoialã cã scurtul rãstimp ce ne desparte de secolul urmãtor -a cãrui dimensiune fundamentalã se presupune cã va fi cea religioasã - va aduce cu sine o semnificativã împãcare între toþi credincioºii ºi, alãturi de loan Paul al ll-lea, istoria va reþine cu siguranþã numele celor care vor fi fãcut posibil acest lucru.

Rugile înfrãþite ale Papei ºi ale Patriarhului sunt urmarea unei atitudini din primul moment clarã ºi lipsitã de echivoc. Este o împrejurare semnificativã în care cei doi pãstori de suflete au fãcut abstractie de interesele politice ºi ideologice, punând în centrul atenþiei lor suferinþele inutile ale oamenilor ºi chemând la înþelepciune ºi dialog. Înainte de a ajunge la Dumnezeu, ruga lor ar trebui ascultatã ºi de urechile celor pentru care atingerea obiectivului politic nu þine cont nici de "pierderi colaterale" ºi nici de suferinþele pribegiei. Zgomotul exploziilor ºi al tirurilor acoperã încã, dupã mai mult de patruzeci de zile, gemetele muribunzilor ºi plânsetul celor alungaþi de la cãminele lor.

Ecumenismul În politicã mai are de aºteptat. Poate pânã În secolul de dupã cel care urmeazã.