Cea mai tentantă concluzie la care observatorul superficial al scenei politice ar putea să ajungă în cazul scandalului declanșat de investigarea ROMPETROL la PNA este că factorul politic se implică în tranșarea relațiilor dintre Putere și Opoziție. Și că PNA nu reprezintă altceva decât instrumentul prin care se realizează aceste presiuni. Chemarea lui Băsescu la PNA în plină campanie electorală, pe tema unui dosar care zace de zece ani prin sertarele Parchetului poate avea, cu mai mare certitudine, o asemenea conotație, dacă n-am ști că bătăiosul lider democrat nu numai că nu se sperie de o asemenea eventualitate, dar o și așteaptă ca pe un prilej de denunțare a intențiilor partidului de guvernământ de a-și suprima adversarii. În cazul lui Patriciu, retras benevol din prim-planul vieții politice prin renunțarea la calitatea de parlamentar în favoarea afacerilor, acuza are un suport mai slab, chiar dacă pentru toată lumea Patriciu rămâne în primul rând un liberal și un critic consecvent al PSD. Mai degrabă implicarea sa dezvăluie o parte dintre contradicțiile ce se manifestă chiar în cadrul puterii, între diferitele grupuri de interese. Dincolo de complicațiile și suspiciunile pe care le declanșează această afacere, lucrurile sunt, în esența lor, destul de clare.Prin achiziționarea Petromidia, ROMPETROL a devenit un jucător major pe piața petrolului - cea de pe care-și sug beneficiile, de aproape 15 ani, tot felul de societăți reale, fantome și căpușă. El a luat de la gura acestei congregații cu inflexiuni mafiote 28 la sută din afacerile cu petrol. Legalizarea operațiunilor sale - implicate de operarea pe piața internațională a creditului - a devenit o piedică în calea multor afaceri care nu aveau alt scop decât să sifoneze tot ce se mai poate sifona din PETROM, până la privatizarea acestuia. Refuzul lui Patriciu de a intra în acest joc a declanșat o vastă operațiune de șantaj, ce implică medii oficiale și cercurile de afaceri la limita sau în afara legii. Printr-o ingenioasă construcție în care se amestecă date reale cu acuzații nesusținute de probe, dar perpetuate în virtutea unor neclarități întreținute cu intenție în calificarea operațiunilor comerciale, se încearcă acum readucerea ROMPETROL la numitorul comun al Economiei de Pradă - cea care se bazează nu pe eficiență, ci pe acumularea în cascadă de active, pentru a fi devalizate. Evident, sunt supoziții, determinate de felul în care merg lucrurile pe la noi. Cel mai sigur, diagnosticul îl poate da însă tot PNA-ul. Cu o condiție, însă - să încerce să vorbească aceeași limbă cu cea care se folosește curent în economia de piață REALĂ! |