Remember '03 "Este PNL un partid de buzunar? Nu cred. Dar nici un partid important nu este, cu doar 10 la sută din opţiuni. PNL-ul ar putea fi, însă, oricând, elementul care să încline balanţa electorală într-o parte - cam cum a fost PD-ul lui Roman în '96. Este cert că de unul singur n-are o altă perspectivă decât opoziţia, iar în opoziţie, vocea unui Stolojan se va auzi mai puţin decât a unor tenori de profesie, precum Băsescu şi Vadim. Problema PNL-ului este de a deveni credibil, că o alternativa certă de dreapta, într-o societate în care stânga este mult mai numeroasă şi mai diversă. Oricum, cearta celor două partide ramâne un episod minor, de conjunctură sau de tatonare, până la clarificarea strategiilor electorale pentru 2004.Luna de miere a "polului" a durat puţin.Până când au început să apară neînţelegerile determinate, pe de o parte, de aroganţa "fratelui mai mare", iar pe de alta de orgoliile "fratelui cel mic". Umaniştii au obţinut cu greutate posturi de mâna a doua în administraţie, fiind contraţi sistematic şi în dorinţa lor de a avea grup parlamentar propriu, pe motiv că regulamentele nu permit formarea de astfel de grupuri cu "întăriri pe parcurs". Disputele din teritoriu au răbufnit sistematic la vârf, umplându-i pe umanişti de frustrări şi pe pesedişti de nervi. Cu atât mai mult cu cât din punct de vedere ideologic PUR-ul a făcut un veritabil slalom, de la profilul de stânga, socialist, de pe care demarase, spre o ideologie social-liberală, de la care se prefigurează un ultim viraj, spre creştin-democraţia lăsată în paragină de ţăranişti. Divorţul survenit zilele trecute era previzibil şi se încadrează în clasica nepotrivire de caracter. Iniţiativa lui Voiculescu este, însă, una riscantă: e greu de presupus că PUR va câştiga până la alegeri cele 4 procente care-i lipsesc pentru a trece ştacheta parlamentarăa de unul singur.Renăscut în primele zile ale lui '90 din cenuşa ţărănismului interbelic, păstrată în urnele unor supravieţuitori ai Gulgului comunist, partidul a reprezentat o alternativă interesantă pentru o parte din oponenţii radicali ai noilor forţe politice.Construit în jurul personalităţii puternice a lui Corneliu Coposu, PNŢCD a avut o evoluţie superioară celei ai celuilalt 'istoric' - PNL, măcinat înainte de vreme de veleităţile unui numar prea mare de lideri. În edificarea unei opoziţii unite, în cadrul CDR, PNŢCD a beneficiat de o poziţie privilegiată, algoritmul oferindu-i o situaţie net superioară dotării sale naturale. Dispariţia lui Corneliu Coposu a fost, în realitate, semnalul declanşării declinului unui partid tot mai copleşit de responsabilităţi pentru care nu deţinea resursele umane necesare. Accesul la guvernare în cadrul coaliţiei democratice a fost lovitura de graţie dată ţărănismului: incompetenţa crasă a oamenilor promovaţi de partid, lipsa de realism politic şi amatorismul cras au transformat momentul de speranţă al alegerilor din '96 într-un cortegiu al dezamăgirilor. Ieşit jenant din prima scenă politică printr-un palmares ce l-a plasat în afara cadrului parlamentar, PNŢCD-ul a intrat în zona unui cancer generalizat al credibilităţii sale.