Cea mai aºteptatã decizie este aceea care vizeazã preºedinþia. Dacã outsiderii ºi-au fixat deja candidaturile, ºi se ºtie cã pentru Cotroceni vor candida, mai mult ca sigur, Stolojan pentru alianþa liberalo-democraticã ºi Vadim pentru 'România Mare', la PSD suspansul continuã. Este clar cã, deºi mai mulþi sunt cei care l-ar vota acum, decât în alte dãþi, dl Iliescu va pãrãsi definitiv instituþia din Deal. Cine va prelua ºtafeta? Primul rãspuns care ne vine în gând - din obiºnuinþa de a concepe aceastã funcþie ca fiind cea mai importantã din stat este: Nãstase! Cât de mult, însã, doreºte Adrian Nãstase sa fie privat de pârghiile puterii pe care o exercitã în calitate de premier ºi la care nu va mai avea acelaºi acces ca preºedinte? Cât de mult îi va conveni, ca odatã cu acestea sã piardã ºi pârghiile de manevrare a aparatului de partid, de care iaraºi va trebui sã se despartã în calitate de preºedinte al tuturor românilor? Sunt întrebari serioase, cu greutate, ºi ele îºi aºteaptã rãspunsul. Un prim indiciu îl va constitui mesajul pe care preºedintele Iliescu îl va da adunãrii, la care a fost invitat sã participe. Iar din acest mesaj vor decurge ºi toate celelalte clasificãri.Observ cã dupã ce i-a tot bombãnit pe cei din PSD cã, în loc sã-ºi vadã de treabã ºi sã se þinã de programul de guvernare, vin cu tot felul de idei de alegeri anticipate ºi guverne remaniate, preºedintele Iliescu s-a contaminat el însuºi cu acest microb. Altfel nu se explicã discuþia pornitã în legaturã cu decalarea alegerilor prezidenþiale de cele legislative, care a inflamat, ca la comandã, clasa politicã ºi presa. Aºa cã preºedintele a aruncat ºi el o petardã în mijlocul scenei: de ce n-ar fi decalate alegerile prezidenþiale de cele legislative în urmãtoarea formulã - prezidenþialele, prin octombrie, cu douã luni înainte de terminarea mandatului sãu, iar legislativele, la trei luni (cum zice la Constituþie) dupã intrarea în pâine a noului preºedinte? Dl Iliescu, senin din punctul de vedere al interesului personal, doreºte probabil sã experimenteze ºi coabitarea vreme de douã luni, cu succesorul sãu, timp în care poate sã facã tot ce n-a reuºit (sau n-a avut cu cine) sã facã în '96: sã dea sfaturi, sã prezinte echipa, sã vegheze la transmiterea integralã a arhivei (nu ca Constantinescu, care a luat-o cu el acasã, de ºi-a scris memoriile la kilogram). ªi nu doar atât: preºedintele gãseºte ca în felul acesta se va rezolva ºi problema candidaþilor-locomotivã, care nu vor mai trebui sã tragã dupa ei partide, cum a fãcut-o dânsul! În orice democraþie cu stagiu, formaþiunile care nu sunt la putere se foloseau de orice prilej de a rãsturna Guvernul sau de a-l forþa sã recurgã la alegeri înainte de termen, sperând ca în acest fel sa le ia locul celor care i-au învins. Este, practic, regula jocului. Asta nu exclude, bineînþeles, posibilitatea ca formaþiunea - sau formaþiunile - aflate la putere, sã încerce sã-ºi consolideze situaþia profitând de un moment favorabil ºi organizând alegeri anticipate. Aceasta tehnicã este valabilã, însã, pentru democraþiile consolidate, acolo unde ciclurile electorale nu afecteazã continuitatea ºi stabilitatea procesului economic ºi social. Nu este ºi cazul nostru, din motive lesne de constatat. Pentru noi, fiecare an de alegeri a fost un an pierdut. Mai întâi cu campaniile electorale, care încep cam cu ºase luni înainte de a fi declanºate oficial. Iar apoi cu împãrþeala sau reîmpãrºeala prãzii electorale, cu algoritmul, cu înlocuirea 'alor lor' cu 'ai noºtri', cu lamentãrile legate de greaua moºtenire pe care partidele ºi-o lasã unele altora. Astfel încât, alegerile anticipate n-ar face, în cazul nostru, altceva decât sã reducã la vreo doi ani un ciclu important, menit sã punã bazele asaltului asupra Europei. Nu este de mirare cã pentru marele public, tot mai dezinteresat de discuþiile sterile pe aceasta temã, alegerile anticipate au devenit alegeri antipatice. |
|
| Accesari:
2270
|
Adauga o opinie