latĂŁ, vor spune neamicii secretarului general al Guvernului, cĂŁ marelui moderator i s-a ĂŽnfundat cu ungurii care l-au pus la colĂž, fĂŁrĂŁ menajamente. Este, trebuie sĂŁ recunoaÂştem, un moment special ĂŽn cariera de abil negociator al celor mai dificile situaĂžii a dlui Hrebenciuc. Misiunea sa budapestanĂŁ a apĂŁrut de la bun ĂŽnceput ca fiind extrem de temerarĂŁ, ea venind nu doar pe un fond tensionat, dar Âşi pe o serie de inabilitĂŁĂži, precum declaraĂžia ministrului justiĂžiei cĂŁ UDMR ar putea fi scos ĂŽn afara legii. Mai vechile aprehensiuni de dincolo de Tisa n-au ezitat sĂŁ devinĂŁ inflamabile, declaraĂžia ministrului fiind catalogatĂŁ drept punct de vedere oficial al Guvernului de la BucureÂşti. La Budapesta, dl Hrebenciuc a fost tratat cu o lipsĂŁ de respect puĂžin obiÂşnuitĂŁ ĂŽn cadrul relaĂžiilor diplomatice ce a culminat cu refuzul primirii lui la niveluri de decizie ale Ungariei - Guvern Âşi PreÂşedinĂžie.

A fost, deci, un eºec. Al lui Viorel Hrebenciuc? Înclin sã cred cã nu. A fost un eºec pentru care pot fi fãcute responsabile ezitãrile cronice ale guvernului, lipsa de coordonare, de asemenea cronicã, a cabinetului, reacþiile întârziate ale partidului de guvernãmânt. Este vina celor care au crezut cã, la Budapesta, Viorel Hrebenciuc va avea de-a face cu simpli sindicaliºti ºi nu cu specialiºti în arta rãstãlmãcirii ºi a "delimitãrii". Viorel Hrebenciuc nu este decât un posibil þap ispãºitor pentru erorile - multe ºi nu mãrunte - ale unei clase politice aflate în crizã de concepþie.