DacĂŁ ar exista – prin absurd – o OlimpiadĂŁ a politicii Âşi politicienilor, la care noi am fi trimis o delegaĂžie, iar aceasta s-ar fi ĂŽntors cu recolta pe care au onĂžinut-o sportivii români la Beijing, am fi fost, probabil, fericiĂži. Patru medalii de aur – preÂşedintele Âşi Âşefii celor trei partide principale, una de argint – Parlamentul, Âşi trei de bronz – Guvernul, JustiĂžia Âşi DNA-ul – ar fi fost un bilanĂž care ar fi fĂŁcur geloasĂŁ Âşi Uniunea EuropeanĂŁ, presupunând cĂŁ ar fi participat Âşi dânsa.

Dar n-a fost Olimpiada politicii, Âşi bine cĂŁ n-a fost: ĂŽn condiĂžii normale nu ne-am fi calificat la nici o probĂŁ, darmite sĂŁ mai luĂŁm Âşi medalii. A fost Olimpiada sportului românesc, cel mai serios examen ĂŽn urma cĂŁruia putem Âşti cam cum stĂŁm din acest punct de vedere ĂŽn context mondial. DacĂŁ e sĂŁ ne luĂŁm dupĂŁ dl Morariu, preÂşedintele COSR, stĂŁm bine. Chiar dacĂŁ dânsul estima, ĂŽnainte de OlimpiadĂŁ, cĂŁ vom lua mai mult de 10 medalii. Am luat 8. Nu e un capĂŁt de ĂžarĂŁ, mai ales cĂŁ nimeni nu se poate ĂŽndoi de sinceritatea sportivilor noÂştri ĂŽn dorinĂža de a ĂŽnvinge Âşi de a obĂžine medalii. E chestia cu voinĂža Âşi putinĂža. Nu e suficient sĂŁ vrei, sĂŁ doreÂşti, trebuie sĂŁ Âşi poĂži. Ori doar cei cu medalii au putut. Restul au dorit. ExistĂŁ deja o tendinÞã de a arunca nemulĂžumirea provocatĂŁ de cel mai mare slab rezultat al României din istoria participĂŁrii noastre la Jocurile Olimpice ĂŽn spinarea sportivilor. Sau a lui Morariu. E nedrept. Nu sunt ei cei vinovaĂži de faptul cĂŁ ne-am fĂŁcut iluzii. Cum nu e vinovat nici Þiriac cĂŁ a „cobit”, prevĂŁzând eÂşecul. VinovaĂži sunt cei care s-ar fi ĂŽmpĂŁunat din nou cu un succes, care ar fi fĂŁcut valuri pe seama lui Âşi Âşi-ar fi tras puncte, atât de necesare ĂŽn dura campanie care urmeazĂŁ, pentru supravieĂžuire la vârf. Vinovat este ĂŽntregul sistem politic Âşi administrativ care de aproape douĂŁ decenii nu face nimic pentru sport. Nici mĂŁcar cât fĂŁceau comuniÂştii. Pentru cĂŁ sportul n-a mai foat o mizĂŁ. El pĂŁrea cĂŁ merge de la sine – fĂŁrĂŁ bazele sportive ĂŽnghiĂžite de imobiliare, fĂŁrĂŁ orele de sport din programa ÂşcolarĂŁ, fĂŁrĂŁ specialiÂşti plĂŁtiĂži corespunzĂŁtor, ca sĂŁ nu fugĂŁ prin  strĂŁinĂŁtĂŁĂžuri. Într-un cuvânt, fĂŁrĂŁ o viziune clarĂŁ a rolului sportului pentru sĂŁnĂŁtatea Âşi demnitatea unei societĂŁĂži. Una care dispune, dupĂŁ cum s-a vĂŁzut, de suficiente resurse umane, de talente de excepĂžie – acelea care au fĂŁcut ca sistematic poziĂžia României ĂŽn ierarhia sportivĂŁ sĂŁ fie net superioarĂŁ poziĂžiei sale ĂŽn alte ierarhii.

DacĂŁ rezultatele de la Beijing reuÂşeÂşc sĂŁ se transforme ĂŽntr-un semnal de alarmĂŁ, generator    de decizii, insuccesul de la Beijing poate fi transformat ĂŽntr-o premisĂŁ de succes la Londra. DacĂŁ nu, nu...