Cine şi-ar fi închipuit , după precedentele exerciţii electorale, că facerea guvernului se va dovedi - din punct de vedere tehnic, un lucru atât de complicat! Totul părea atât de simplu încât părinţii legitimi şi adoptivi ai Constituţiei recent amendate nu s-au mai obosit să trecă în revistă situaţiile ce ar putea interveni şi să indice soluţiile de rezolvare, pentru ca acum să se declanşeze o adevărată bătălie pe marginea interpretărilor posibile. Este o continuare, dincolo de urne, a unei competiţii ce riscă, pe zi ce trece, să se transforme în conflict, fără ca părţile să pară a-şi aminti că fiecare zi care trece mai adaugă o piatră de gâtul aderării noastre la UE. Astăzi pleacă la Bruxelles o delegaţie românească profund originală, în care se regăsesc fostul preşedinte, aproape fostul prim-ministru şi viitorul titular de la Cotroceni. Nu prea se poate vorbi de echipă, diferenţele de vederi între componenţi fiind de-acum de notorietate . Celor trei cărora li se vor adăuga probabil, încă titularii de la Externe şi Integrare, vor trebui să prezinte noilor autorităţi europene nu doar un program clar de îndeplinire a exigenţelor negociate îndelung, ci şi o voinţă comună de continuare hotărâtă a procesului de integrare. Cât de capabili vor fi ce cinci, sau câţi vor fi la Bruxelles, să dea un astfel de semnal, rămâne de văzut. Problema este generată de actualele neînţelegeri dintre părţi legate de formarea viitorului guvern. În timp ce - pe bună dreptate - noul preşedinte ar dori să dea această sarcină formaţiunii în numele căreia a câştigat alegerile, partea adversă se agaţă şi ea de argumentul deţinerii unei majorităţi parlamen tare pe care ceilalţi nu o au. Există perspectiva previzibilă a unei ''încremeniri în proiect'': şi anume ca Băsescu să insite în a mandata fosta Opoziţie să formeze un guvern pentru a cărui majoritate aceasta nu dispune de suficiente voturi, şi ca majoritatea rezultată din înţelegerile dintre PSD-PUR-UDMR şi minorităţi să nu-i acorde votul de investitură. Dacă povestea se va repeta, vom merge direct spre noi alegeri legislative - situaţie din care nimeni nu pare a avea mare lucru de câştigat. Ba, din care aproape toţi cei implicaţi ar putea să piardă câte ceva, în favoarea marginalizatului PRM, care va avea prilejul unei noi ofensive radicale la adresa neputinţei celorlalţi de a aduce ţara pe calea guvernării. Ca în aviaţie, în război, episoadele care urmează vor depinde de nervii combatanţilor: cine va avea tăria să-şi menţină punctele de vedere, cu riscul de a se ciocni frontal cu adversarul, şi cine va avea primul instinctul supravieţuirii, de a degaja traiectul.