Un vechi principiu prinde rădăcini în politica românească. El a fost aplicat de mai multe ori până acum, atunci când se prevedea o posibilă schimbare de regim. Guvernele în funcție își concentrau eforturile și atenția spre reglarea „legală” a unor probleme sau situații menite să îi facă pe urmașii lor să treacă liniștiți printr-o țară pârjolită de hoție și de abuzuri făcute pe ultimii metri ai guvernării.
Evident, guvernul Tăriceanu nu putea face excepție. Nici premierul și nici oamenii din echipa sa nu-și fac iluzia că se vor mai putea afla la guvernare, în capul mesei cum s-a întâmplat în ultimii aproape patru ani. Știu bine că electoratul nu va fi prea blând cu ei și că lipsa de performanță, amatorismul și abuzurile vot fi sancționate în cabina de vot. În consecință, urgențele pe care le are în vedere Executivul vizează aproape exclusiv căpătuirea prietenilor politici în funcții și sinecuri care să nu le poate fi luate de sub nas și în clocirea de ordonanțe de guvern care să împartă ce-a mai rămas de împărțit între „noi și ai noștri”.
Două lucruri sar în ochi în acest moment.
Primul este intenția – nici măcar ferită, de ochii lumii – de a transfera Registrul Comerțului spre Camera de Comerț. Până când Năstase a luat Registrul de la gura Camerei, prin 2003, dacă nu mă înșel, aceasta era unica sursă de venit a unor camere teritoriale parazitare, care se mulțumeau să toace banii, fără a produce nimic. Reglementarea le-a lipsit, practic, de obiectul muncii. În bătălia lansată de actualul șef al Camerei, liberalul Mihail Vlasov, de smulgere a Camerei din mâinile fostei conduceri, Registrul a fost prada fluturată pe la nasul Camerelor județene, pentru a i se acorda voturile. Se miza – chestia e de notorietate – atât pe „obligațiile” lui Tăriceanu față de acțiunea liberală de la Iași, coordonată de Vlasov cât și pe legătura de rudenie a principalului său colaborator, ministrul David, cu socrul Vlasov. Chiar dacă ministrul Justiției s-a opus acestui transfer, Tăriceanu n-are de gând să renunțe și, ca urmare, va face cadou unui ONG o sursă de bani publici!
Al doilea: proiectul de reorganizare a Regiei Naționale a Pădurilor. După ce mai bine de trei ani toți incompetenții – între care și cei doi directori liberali, unul om de casă al lui Flutur - Maftei, iar altul protejat al lui Rușanu - Aldea – au făcut din Regie o structură falimentară care, în ciuda bogăției pe care o administrează, abia-și plătește leafa la angajați, acum s-a trezit și Guvernul că trebuie să facă ceva. O reorganizare. Una care să desprină de Regie entitățile viabile pe care să le plaseze clienților politici. Sau pe care să le poate scoate la vânzare cu dedicație. Plan subtil foc, căruia nu-mi explic cum i-a căzut în plasă ministrul Cioloș, altminteri un om care părea preocupat de rezolvarea problemelor agriculturii și nu de cele ale clientelei de partid.
Aflată într-un pronunțat declin, traiectul abrupt pe care a plasat-o fostul director pesedist, celebru pentru acele sale de cravată, Regia a fost îmbrâncită spre dezastru de cei care l-au urmat, oameni fără experiență de conducere la un astfel de nivel și cu interese vădit contrare celui public.
Să nu vă mirați, deci, dacă și această intenție, la fel ca în cazul Registrului Comerțului, se va „materializa” pe agenda unei guvernări a cărei deviză rămâne: „După noi, potopul!”